Karl ajunsese în sfârșit unde visase toată viața. Provenit dintr-o familie modestă, muncise din greu, fără vacanțe, fără distracții, doar muncă și ambiție. Acum, la 48 de ani, compania lui mică urma să fie absorbită de un gigant internațional. Îl aștepta un contract important la Chicago, care avea să-i schimbe viața.
Simțindu-se pe culmile succesului, și-a rezervat pentru prima dată un loc la clasa business. Și nu doar din comoditate – ci ca simbol al reușitei. În avion, s-a așezat în fotoliul confortabil, și-a tras centura și a privit cu superioritate în jur.
— Urmează să fie o călătorie de sărbătoare, a spus el bărbatului din dreapta.
— Ce sărbătorim? a întrebat acesta politicos.
— Merg să semnez cel mai important contract din viața mea. Merită o șampanie rece, nu?
— Felicitări, îți doresc succes!
Dar succesul urcă repede la cap. La prima întârziere a stewardesei, Karl și-a pierdut complet cumpătul.
— Hei! O sticlă de șampanie rece! a strigat el, pocnind din degete către tânăra care abia făcea față cererilor.
— Desigur, domnule, în câteva minute, a răspuns ea calm.
Au trecut 30 de minute, iar Karl s-a înfuriat și mai tare. Când stewardesa s-a întors cu șampania, el a ridicat tonul:
— Așa? Ce te-a ținut atâta? O jumătate de oră? Și e caldă! Ești serioasă?
— Îmi pare rău, domnule, a trebuit să asist un pasager din clasa economică, a răspuns ea.
— Ce treabă ai tu cu aia? Eu sunt la business! Eu sunt șeful tău aici, pricepi?! a urlat Karl, trântind sticla de șampanie pe podea.
Tânăra își mușca buza, încercând să-și stăpânească lacrimile. Apoi, din spatele lui Karl, s-a auzit o voce calmă și sigură.
— Ce se întâmplă aici?
O femeie în vârstă, elegantă, intrase dinspre clasa economică. Se apropie de stewardesă și o îmbrățișă cu căldură.
— Îți mulțumesc, draga mea. Mi-ai salvat viața mai devreme.
— Cu plăcere, doamnă, spuse tânăra, zâmbind cu tristețe.
— Ce ai pățit? De ce plângi?
Karl începuse să se foiască în scaun. Femeia i-a aruncat o privire scurtă și l-a recunoscut.
— Karl? Nu pot să cred că ești și tu pe acest zbor.
— Anna?! Ce surpriză! Ești la economic?
— Da. Prefer să donez diferența de preț pentru cauze importante. Dar spune-mi, de ce țipi la această tânără?
— A durat o veșnicie până mi-a adus șampania. Și era caldă!
Anna și-a încruntat sprâncenele.
— Această femeie a întârziat pentru că… eu aveam un atac de astm. M-a ajutat imediat, fără să stea pe gânduri. Fără ea, poate n-aș mai fi fost aici acum.
Karl a rămas fără replică.
— Nu te mai crede deasupra altora. Poate că azi ești sus, dar mâine ai putea avea nevoie de cineva ca ea. Și da, aș fi fost șefa ta. Dar… vom discuta despre asta la Chicago.
A întors capul spre stewardesă și i-a zâmbit:
— Încă o dată, îți mulțumesc. Mi-ai salvat viața.
Karl, rușinat, a încercat să repare ceva.
— Îmi pare rău. Nu trebuia să te tratez așa…
— E în regulă, domnule, a răspuns ea, cu decență.
Zborul a continuat în liniște, dar Karl nu s-a mai putut bucura de clasa business. La aterizare, nervii îl cuprinseseră din nou. Și pe bună dreptate.
Câteva zile mai târziu, a primit vestea: Anna a retras oferta. Contractul nu mai avea loc. Iar visul lui Karl… s-a năruit.
Morala poveștii:
Nu te crede mai presus de ceilalți doar pentru că ai bani sau un titlu. Respectul se câștigă prin caracter, nu prin contul bancar. Bunătatea și omenia valorează mai mult decât orice șampanie rece.