Maria simțea că, în sfârșit, viața îi zâmbea. După ani întregi în care s-a dedicat în întregime fiului ei, reușise să își găsească un loc de muncă stabil, într-o companie serioasă. Dar ceea ce a început ca un nou început promițător, s-a transformat rapid într-un coșmar, din cauza unei trădări neașteptate.
Capitolul 1: Mândria unei mame
— „Nu-mi vine să cred că ai ajuns aici”, i-a spus Maria fiului ei, Luca, în timp ce îl strângea la piept cu ochii înlăcrimați. — „Țin minte cum îți căram ghiozdanul la grădiniță, iar acum porți costum și ți-ai luat diploma cu onoruri.”
Luca a zâmbit cald și a glumit:
— „E, să nu exagerăm, n-ai cărat ghiozdanul chiar în fiecare zi!”
Maria a râs prin lacrimi și i-a mângâiat fața. Avea doar 16 ani când l-a născut și, deși viața nu i-a fost deloc ușoară, nu a regretat nicio clipă. Îl crescuse cu sprijinul părinților ei, iar acum, după ce Luca terminase Dreptul și se angajase la o firmă prestigioasă, simțea că toate sacrificiile au meritat.
— „O să-mi lipsești enorm, Luca,” a șoptit ea, în timp ce-l conducea către mașină.
— „Mamă, e la o oră distanță. Vin la tine cât de des pot. Promit.”
Soarele strălucea, păsările cântau, iar în aer plutea o liniște senină. Maria nu știa atunci că în curând va avea nevoie de toată puterea pe care o câștigase în acei ani grei.
Capitolul 2: Un nou început… și o iluzie
Cinci ani mai târziu, Maria pășea cu emoție într-un sediu modern din centrul orașului. Era prima zi de muncă într-o companie de consultanță și, deși trecuse de 40 de ani, se simțea plină de entuziasm.
La recepție, l-a întâlnit pentru prima dată pe Alin, directorul departamentului. Avea un zâmbet cald și o privire pătrunzătoare care a tulburat-o din prima clipă.
— „Mă bucur să te am în echipă”, i-a spus el. — „Avem nevoie de oameni ca tine — dedicați și maturi.”
Zilele s-au transformat în săptămâni, iar între Maria și Alin s-a născut o apropiere subtilă. Priviri, conversații lungi la cafea, glume care îi făceau să uite de ceilalți colegi. Tensiunea dintre ei a crescut în tăcere, până când Alin a venit într-o zi cu o veste bună.
— „Am reușit! Am obținut contractul acela greu!”, a exclamat el și, fără să-și dea seama, a cuprins-o în brațe.
Nu s-au desprins imediat. Maria a simțit cum lumea se topește în îmbrățișarea aceea. A fost începutul unei relații secrete, pasionale, pe care au ascuns-o cu grijă luni de zile.
Totul s-a prăbușit într-o singură după-amiază.
— „Alin… sunt însărcinată”, i-a spus ea, cu voce tremurândă.
El a încremenit. A trecut o mână peste față și a oftat adânc:
— „Nu… nu se poate. N-am planificat asta.”
— „Putem face să funcționeze. Ne iubim, nu?”, l-a întrebat Maria, simțindu-se din ce în ce mai mică.
Dar Alin s-a îndepărtat brusc.
— „Nu înțelegi… Sunt căsătorit. Am doi copii. N-ai văzut nici poze, nici verighetă pentru că nu aduc familia în spațiul profesional.”
Maria a simțit cum i se taie respirația. Niciun semn nu o trădase pe femeia aceea invizibilă care îi fura acum prezentul și viitorul.
— „Nu pot să-mi distrug familia pentru greșeala asta. Pot să plătesc intervenția, discret, dacă vrei…”
— „Nu, Alin. N-o să renunț la copilul meu. Am trecut prin asta o dată, nu o voi face din nou!”
Atunci, tonul lui s-a schimbat. Calm, dar rece, amenințător.
— „Atunci sper că ești pregătită pentru consecințe.”
Capitolul 3: Hărțuire și răzbunare
În lunile ce au urmat, Maria a trăit un adevărat calvar. Alin a dublat sarcinile de serviciu, a refuzat să-i mai răspundă la întrebări, i-a scurtat concediul medical și a lansat glume mușcătoare în ședințe.
Într-un final, i-a înmânat o notificare de concediere, mascată sub un așa-zis proces de restructurare.
Maria s-a prăbușit pe canapea, cu hârtiile în poală, în timp ce fetița ei dormea în pătuțul de lângă. Apoi, cu mâinile tremurând, a format numărul lui Luca.
— „Mami, o să rezolv eu asta”, a spus el, cu o siguranță care i-a adus Mariei pentru prima oară un strop de speranță.
Capitolul 4: Dreptate până la capăt
Două săptămâni mai târziu, în sala de conferințe a companiei, Alin a înlemnit când și-a văzut „vizitatorul”: un bărbat în costum, cu o servietă și o privire care nu ierta.
— „Sunt avocatul Mariei Andrei. Și fiul ei. Ședința începe acum.”
În fața directorilor companiei, Luca a prezentat dovezi incontestabile: mesaje, e-mailuri, martori. Inclusiv un fost coleg care confirmase comportamentul abuziv al lui Alin.
Într-un final, consiliul administrativ a decis să-l suspende pe Alin și să propună un acord semnificativ de despăgubire pentru Maria, pentru a evita publicitatea negativă și un proces public devastator.
La ieșire, Luca i-a zâmbit mamei sale și i-a spus:
— „Ai fost o luptătoare toată viața, mamă. De data asta, am luptat eu pentru tine.”
Maria l-a îmbrățișat cu lacrimi în ochi, strângându-l ca atunci când era doar un copil.
Știa un lucru cu certitudine: cu un fiu ca el, nu avea cum să fie vreodată înfrântă.
Morala:
Când o mamă este pusă la pământ, familia ei o ridică. Iar dreptatea, oricât ar întârzia, tot ajunge la ușa celui care a greșit.