În familia noastră, eu eram cea care aducea mai mulți bani acasă. Lucram remote, în domeniul IT, și aveam un program plin, dar flexibil. Tom, soțul meu, avea propriul lui service auto. A fost mereu independent, iar faptul că eu câștigam mai mult nu părea să-l deranjeze. Cel puțin la început.
Dar, de la o vreme, începuse să mă bată la cap tot mai insistent să-mi iau un al doilea job.
— Serios, Lisa. Nici măcar nu ieși din casă. Nu ai cum să fii atât de obosită seara, îmi spunea el întruna, cu un aer superior.
— Tom, ai o echipă întreagă de băieți care muncesc pentru tine. Tu îți iei liber când vrei. Eu sunt prinsă în ședințe, documente, rapoarte, clienți… și, pe lângă toate astea, gătesc, fac curat și mă ocup de tot prin casă, îi răspundeam, exasperată.
Dar nu conta. El insista.
Am vorbit despre asta cu mama, într-o seară, în timp ce luam cina împreună.
— Sunteți în impas financiar? m-a întrebat ea.
— Nu. Deloc. Nu înțeleg de ce e atât de obsedat de ideea asta. Are clienți constant, afacerea merge. Chiar nu înțeleg de unde vine presiunea asta.
Mama m-a privit atent.
— Poate ascunde ceva, Lisa. Fii atentă.
N-am băgat-o în seamă la început. Până în ziua în care i-am spus lui Tom că vreau să-mi schimb mașina.
— Atunci e timpul să-ți găsești al doilea job, a spus, tăind friptura ca și cum era cea mai normală replică din lume.
— De ce eu? De ce nu tu, în zilele tale libere?
— Pentru că atunci ratez bowlingul cu băieții, mi-a răspuns senin.
Mi-a venit să râd. Nu am făcut-o.
— Bine, Tom, am spus. O să caut.
Zâmbetul lui larg m-a făcut să mă înfurii și mai tare. Dar dacă voia să-mi iau un job nou… avea să-l primească. Doar că nu cum și-l imagina.
A doua zi, după ce a plecat la muncă, am intrat pe site-ul sălii de bowling unde mergea cu prietenii. Îl uram pe locul acela. Mizer, întunecos, zgomotos. Eu și Jill, soția celui mai bun prieten al lui Tom, am fost acolo o singură dată și am decis că nu ne vom mai întoarce. Nu pentru locul în sine… ci pentru privirile insistente ale chelnerițelor și atmosfera dubioasă.
Atunci mi-a venit ideea.
M-am angajat la bowling. Tura de seară. Rochii scurte, zâmbete false și mult sarcasm în suflet. Nu-mi plăcea deloc, dar scopul scuza mijloacele.
În prima zi, chiar miercurea în care Tom mergea de obicei, i-am pregătit micul dejun cu un zâmbet larg.
— Mergi diseară la bowling? am întrebat.
— Probabil, a răspuns fără să-și ridice ochii din telefon. Fă ceva rapid de mâncare, pește cu cartofi prăjiți, ce-o fi.
— Perfect. Ne vedem acolo, i-am spus.
M-a privit confuz. A dat din umeri și a ieșit din casă.
În seara aceea, am îmbrăcat uniforma — o rochie absurd de scurtă — și am început tura. Am fost repartizată la bar și la standul de gogoși. Mă simțeam ca o piesă într-un decor vulgar. Dar am jucat teatru perfect.
Tom a apărut singur. M-a văzut abia după aproape o oră. Privirea lui s-a întunecat instant.
— Ce dracu’ faci aici?! a izbucnit, venind glonț spre mine.
— Muncesc, i-am spus cu calm. Tu ai vrut asta, nu?
— Nu la asta m-am referit! Ai înnebunit?
— Primesc bacșișuri excelente, Tom. Ești îngrijorat?
Nu mi-a mai răspuns. S-a întors la masa lui, dar ochii lui nu m-au scăpat din priviri. Era roșu la față, iritat, dar nu putea face o scenă. Nu acolo. Nu în fața prietenilor lui.
La un moment dat, managera localului, Ursula, s-a apropiat de mine.
— Știi că tipul ăla a avut legături cu mai multe fete de aici, nu?
— Poftim?! am întrebat, neîncrezătoare.
— A avut o aventură cu una dintre chelnerițe. Ea tocmai a născut acum două săptămâni. Din câte am auzit, l-a dat în judecată pentru pensie. Testul de paternitate a fost clar.
Am simțit că mi se taie picioarele. Ursula habar n-avea cine sunt. Tocmai îmi spusese, sincer și direct, că soțul meu mă înșela. Nu doar că mă înșela, dar voia ca eu să-mi iau un al doilea job… ca să pot plăti indirect copilul rezultat din infidelitatea lui.
Am clacat.
M-am dus direct la masa lui. L-am lovit cu toată puterea peste față.
— Ești un monstru! am strigat, tremurând de furie. Ai un copil cu una dintre fetele de aici?! Ai îndrăznit să-mi ceri să muncesc mai mult… ca să plătesc pentru copilul tău?!
A încremenit. A vrut să spună ceva, dar eu am continuat.
— Diseară îți iei lucrurile și pleci. Mâine dimineață merg la tribunal. Nu mai am ce discuta cu tine.
Am plecat din bowling cu inima zdrobită. Dar și cu capul sus.
Tu ce ai fi făcut în locul meu?