Cu trei zile înainte de aniversarea noastră de 25 de ani și vacanța în Maldive pe care o plănuisem cu luni în urmă, m-am prăbușit în bucătărie. Tăiam ardei pentru cină, iar în clipa următoare, eram pe podea, cu jumătate din corp amorțit și gura care nu mai voia să-mi asculte comanda.
Jeff a apărut imediat, dar vocea lui părea venită dintr-o lume îndepărtată. Vedeam doar o umbră care se agita deasupra mea. Am vrut să-i spun „nu mă lăsa”, dar nu am putut articula nimic.
Ambulanța m-a dus la spital. Diagnosticul? AVC ischemic moderat, cu paralizie facială parțială. Într-o clipă, viața mea s-a schimbat complet.
În camera de spital, rece și impersonala, cu asistente care vorbeau în șoaptă și aparate care bipăiau fără oprire, încercam să-mi adun gândurile.
La început, am fost paralizată de frică. Dar în a doua noapte, printre toate acele gânduri învolburate, mi-am amintit de visul nostru: Maldive. Nisipi fin, ape turcoaz, liniște. Poate nu acum… dar într-o zi.
Acela a fost punctul meu de sprijin.
Când Jeff m-a sunat a treia zi, am zâmbit pe jumătate. Așteptam un „nu te îngrijora, sunt aici”. În schimb, mi-a spus:
— Am dat călătoria fratelui meu. E păcat să pierdem banii. Suntem la aeroport.
Liniile s-au întrerupt, iar eu am rămas cu telefonul în mână și o durere nouă în piept.
După douăzeci și cinci de ani în care l-am susținut necondiționat, l-am sprijinit în falimente, l-am iertat pentru lipsa copiilor, pentru serile pierdute prin baruri și pentru timpul care părea mereu doar al lui… Acum, când aveam cel mai mult nevoie de el, el a ales… o vacanță.
Am sunat pe singura persoană care știam că nu va fugi: Ava, nepoata mea. Tânără, inteligentă și cu inima proaspăt frântă — de fostul ei logodnic, prins chiar cu… secretara lui Jeff. Ironia sorții.
I-am spus ce s-a întâmplat. Fără să clipească, mi-a spus:
— Sunt gata. Îi dăm foc la tot.
În timp ce eu m-am luptat în fiecare zi cu recuperarea — exerciții dureroase, cuvinte greu rostite, lacrimi și frustrări — Ava a săpat. În conturi. În backupuri. În secrete. Și a găsit tot ce Jeff încerca să ascundă.
Mia. Secretara lui. A fost cu el în Maldive, nu fratele lui. Aveau selfie-uri, rezervări comune, cheltuieli cu masaj de cuplu și cocktailuri pe plajă.
Când Jeff a intrat în salonul meu două săptămâni mai târziu, bronzat, cu un zâmbet fals și o scoică „cadou”, eram pregătită.
— Minunat, i-am spus. Și cum a fost cu fratele tău?
— Oh… n-a mai putut veni. Am luat un prieten.
Un prieten. Sigur că da.
Noaptea aceea, după ce a plecat, am pus planul în mișcare. Cu Ava și cu o avocată pe nume Cassandra — femeia perfectă pentru acest „proiect”.
Toate actele au fost pregătite. Casa, cumpărată din moștenirea mea. Investițiile — doar pe numele meu. Dovezile — strânse și organizate, într-un dosar care i-ar fi făcut invidioși și pe detectivii profesioniști.
Când m-am întors acasă, Jeff a venit relaxat de la muncă… și a dat nas în nas cu un lăcătuș care schimba încuietorile și un agent de procese care l-a notificat cu actele de divorț.
— Ce se întâmplă aici?!, a strigat.
— Renovări, i-am spus zâmbind.
A îngenuncheat, a plâns, a cerut iertare.
— Putem rezolva asta!
— Așa cum ai „rezolvat” călătoria în Maldive?, am întrebat.
L-am privit drept în ochi și i-am întins un alt plic.
— E cadoul meu pentru tine.
Înăuntru? O nouă vacanță în Maldive. Același resort. Pe numele lui. Nerambursabilă.
— De ce ai face asta?, a întrebat suspicios.
— E luna viitoare. În plin sezon al uraganelor.
M-a privit cu ochii mari, realizând ce îl așteaptă.
Eu n-am mai pus piciorul în Maldive. Dar acum scriu aceste rânduri dintr-un șezlong, în Grecia. Ava e lângă mine. Marea Egee e senină, vinul e rece, viața e frumoasă.
— Pentru noi începuturi, a spus ea, ridicând paharul.
— Și pentru sfârșituri mai bune, am răspuns.
Uneori, răzbunarea nu înseamnă furie. Ci eliberare. Și da, uneori viața îți arată că oamenii pe care i-ai ținut în spate… n-au meritat efortul.
Marea Greciei e mai frumoasă decât orice vis din Maldive. Iar eu? Am învățat să merg din nou. Dar nu în direcția în care Jeff a crezut.