…purtând un șorț alb pătat cu urme de sos, cu părul prins la spate și cu ochii obosiți, dar la fel de frumoși ca în ziua în care se îndrăgostise de ea. Burta rotunjită îi trăda sarcina, iar pe deget strălucea un inel simplu, diferit de cel scump și greu pe care Ricardo i-l pusese odinioară.
Timpul părea că se dilată. Toate sunetele din jur s-au estompat, rămânând doar acea privire care i-a străpuns sufletul. Carmen clipi, recunoscându-l, și pentru o secundă mâna care ținea carnetul de comenzi a tremurat. Dar apoi și-a recăpătat calmul și aștepta, ca o profesionistă, răspunsul clientului.
— O apă, vă rog, a reușit el să spună, cu vocea aproape stinsă.
Carmen a notat și s-a întors către bucătărie, lăsându-l cu o mie de amintiri ce îl sufocau. Își amintea cum dansau desculți în sufrageria lor mică, cum ea îi pregătea sarmale în prima lor iarnă împreună, cum îl aștepta nopțile târzii cu o lumânare aprinsă, chiar dacă el venea istovit din ședințe interminabile. Și își amintea, mai ales, de momentul în care ea, cu lacrimi în ochi, îi spusese că nu mai poate trăi într-o căsnicie unde nu există timp, doar bani.
Acum, în fața lui, nu mai era soția răsfățată de altădată, ci o femeie simplă, puternică, purtând o nouă viață în pântece. Ricardo a simțit un nod în gât.
Mâncarea i-a fost adusă de un chelner mai tânăr, dar el nu a atins nimic. Tot ce vedea era Carmen, cum trecea grăbită printre mese, cum zâmbea mecanic clienților, cum își ducea mâna la spate obosită din când în când. Și fiecare gest era o lovitură în inima lui.
Nu putea să plece așa. Când Carmen s-a apropiat din nou să-i aducă nota, Ricardo a prins-o de mână, blând, cu un tremur pe care nu-l mai simțise de decenii.
— Carmen… trebuie să vorbim.
Ea și-a retras mâna imediat, dar ochii ei trădau o furtună.
— Nu aici, Ricardo. Nu mai are rost.
Dar vocea ei nu era sigură, ci frântă între trecut și prezent.
A ieșit în ploaia de afară, urmărind-o cum închide localul mai târziu. A stat în mașină, așteptând, ca un tânăr îndrăgostit, nu ca miliardarul rece și calculat. Când ea a ieșit, ținând umbrela mică deasupra burții rotunjite, el a coborât.
— Te rog, măcar ascultă-mă, a spus el. Nu am știut niciodată cât de mult am pierdut până astăzi.
Carmen a oftat adânc.
— Ricardo, tu ai ales. Ai ales banii, ai ales afacerile, ai ales să mă lași singură. Eu nu am avut de ales decât să merg mai departe.
El a închis ochii, simțind cum fiecare cuvânt îi sfâșie pieptul. Și totuși, nu putea să renunțe.
— Lasă-mă măcar să fiu parte din viața ta, a copilului… chiar dacă nu sunt tatăl.
Carmen l-a privit lung, iar pentru o clipă, pe chipul ei s-a ivit amintirea femeii care îl iubise cândva. Dar a clătinat din cap.
— Nu e atât de simplu. Viața nu e un contract pe care să-l renegociezi după bunul plac.
Ploaia continua să cadă, spălând asfaltul și parcă și sufletele lor. Ricardo, pentru prima dată după mulți ani, a simțit că trebuie să lupte nu pentru bani, nu pentru putere, ci pentru iertare. Și pentru o familie pe care nu mai credea că o poate avea.
În acel moment, și-a amintit de învățăturile tatălui său, un simplu muncitor de pe șantiere: „Băiete, poți ridica palate din beton, dar dacă n-ai cui să-i spui bună dimineața, vei locui într-o ruină.”
Cuvintele acelea l-au străpuns. Nu voia să mai trăiască într-o ruină.
Și-a scos haina scumpă și a așezat-o pe umerii lui Carmen, care tremura. Ea nu a protestat. Pentru prima dată după ani de despărțire, nu a mai fugit. Și în acea noapte rece și ploioasă de octombrie, pe o stradă simplă din Madrid, un miliardar și fosta lui soție au redescoperit că iubirea adevărată nu se măsoară în averi, ci în momentele în care inima bate mai tare decât mândria.
Pentru Ricardo, viața abia atunci începea din nou.
Această lucrare este inspirată din evenimente și persoane reale, însă a fost ficționalizată în scopuri creative. Numele, personajele și detaliile au fost schimbate pentru a proteja intimitatea și pentru a îmbunătăți narațiunea. Orice asemănare cu persoane reale, în viață sau decedate, sau cu evenimente reale este pur întâmplătoare și nu este intenționată de către autor.
Autorul și editorul nu își asumă responsabilitatea pentru exactitatea evenimentelor sau pentru modul în care sunt portretizate personajele și nu sunt răspunzători pentru eventuale interpretări greșite. Această poveste este oferită „ca atare”, iar orice opinii exprimate aparțin personajelor și nu reflectă punctele de vedere ale autorului sau ale editorului.