CONTINUAREA 👉Janine s-a uitat la mine și chipul ei s-a înmuiat.
– Tatăl tău a trecut casa într-un fond de încredere, pe numele tău. Cheryl nu a știut niciodată. A făcut-o chiar înainte de ziua ta de 18 ani. Voia să-ți spună la momentul potrivit. Dar n-a mai apucat…
– Deci… casa e a mea? am întrebat șocată.
Mi-au venit în minte imaginea lui tata când mi-a spus că susține decizia mea de a lua un an sabatic. Nu știam că, în secret, el îmi asigura viitorul. Chiar și după moartea lui.
Cheryl a râs nervos.
– Thomas n-ar fi făcut asta fără să-mi spună!
Avocatul i-a împins dosarul cu documentele.
– Aveți dreptul să rămâneți doar temporar, în baza fondului. Acum că beneficiarul legal v-a revocat permisiunea… nu mai aveți niciun drept.
– Nu mă puteți da afară așa! a izbucnit ea.
– Aveți o oră să vă strângeți lucrurile personale, a completat avocatul. Ce rămâne va fi considerat abandonat.
– Cine sunt oamenii ăștia? am șoptit spre Janine. Și cu SUV-urile ce e?
– Securitate privată, mi-a răspuns. Un prieten apropiat. N-am riscat să o las pe Cheryl să iasă cu scandal.
Avea dreptate.
Cheryl a urcat bombănind. La un moment dat a încercat să trântească ușa, dar agenții de pază nu au clipit. O supravegheau în liniște.
Am rămas în bucătărie. Mă sprijineam de tejghea, cu mintea dusă la tata. Îl vedeam în amintire cum ardea clătitele și râdea:
– Sunt crocante, Ellie! Cu frișcă vor fi perfecte!
Cheryl a coborât după 47 de minute. Două valize pline, ochii strălucitori, dar goi. A vrut să spună ceva, dar s-a oprit. A ieșit în soare fără un cuvânt. SUV-urile au pornit, tăcute.
Eu am rămas. Acasă.
Janine mi-a oferit un pahar cu apă și ne-am așezat la masa din sufragerie.
– Ești bine, Ellie?
– Cred că da.
Am stat în liniște.
– Îmi lipsește mama ta, a spus ea. Plăcinta ei cu nuci pecan… Ar trebui să încercăm rețeta.
– Avem cartea de rețete. E sub fierbător.
Am început să coacem împreună. Mi-a spus, cu sinceritate:
– N-am plăcut-o niciodată pe Cheryl. Dar tatăl tău… el vedea ce voia să vadă.
– De ce nu mi-a spus despre fond?
– Pentru că voia să te protejeze. Știa că Cheryl ar fi încercat să-l anuleze. A vrut ca tu să afli doar când va fi sigur.
– Mulțumesc, am spus eu. Mi-ai salvat casa.
Janine mi-a strâns mâna.
– Ai fost numită după mama noastră, Eleanor. O femeie puternică, care n-a acceptat nimic de la nimeni. Tu ești ca ea.
În noaptea aceea, am dormit în camera mea. Nu am despachetat. Mirosul lavandei, cutia cu amintiri… totul era acolo. Am intrat în camera tatei. Dulapul era plin. M-am lipit de jacheta lui bej. Am inspirat mirosul lui – cedru și aftershave.
Nu am plâns.
Mai târziu, am luat chitara. Am cântat melodia scrisă după înmormântare. Fiecare notă îmi readucea o parte din liniștea pierdută.
Casa nu mai era goală.
Acum se vindeca.
Și era, din nou, a mea.