Când eram copil, am salvat o fetiță dintr-o casă în flăcări

Andreea m-a privit lung, apoi s-a apropiat de ramă.

– Băiatul din imagine mi-a salvat viața, a spus ea. Eram într-un incendiu. Aveam șapte ani.

Am simțit cum mi se înmoaie genunchii.

– Eu sunt acel băiat, am spus. Țin minte totul. Fereastra de la subsol. Cum te-ai ținut de tricoul meu…

Ochii ei s-au umplut de lacrimi, iar mâna și-a dus-o la gură.

– Ești tu! Dumnezeule, nu pot să cred! Ești chiar tu!

Apoi mi-a povestit cum, după incendiu, a fost luată în sistemul de protecție a copilului. Părinții ei muriseră în incendiu, iar ea crescuse singură, muncind din greu pentru a ajunge unde era. Voise mereu să-mi mulțumească.

– Mi-ai dat o nouă șansă la viață, Eric, a spus. Și am folosit-o pentru a ajunge aici. Dar niciodată n-am uitat ce ai făcut.

În săptămânile care au urmat, ne-am apropiat tot mai mult. Întâlnirile noastre profesionale deveneau lungi discuții personale. Apoi, serile în parc, pe sub felinare, au început să se simtă ca începutul unei povești mai mari.

– Când te privesc, văd acel băiat curajos și bărbatul minunat de azi, mi-a spus într-o seară de iarnă.

Am luat-o de mână, tremurând puțin.

– Și eu văd fetița care m-a învățat ce înseamnă curajul adevărat.

Am început o relație, discretă, dar profundă. Ea îmi povestea despre dificultățile din copilărie, despre bursele câștigate, despre cum a crescut singură. Eu îi povesteam despre focul care mă bântuia încă, în visele mele. Și totul ne lega și mai tare.

– Visam la tine, mi-a spus într-o seară. Nu ca la un prinț, ci ca la o lumină care mă scotea din întuneric.

Un an mai târziu, am dus-o pe terenul unde fusese cândva casa aceea. Acum era acoperit de flori sălbatice.

– Aici a început totul, a spus ea.

M-am aplecat în genunchi, cu inelul în mână:

– Atunci am alergat spre flăcări, fără să știu că te alergam pe tine. Vrei să fii a mea pentru totdeauna?

Lacrimile i-au curs șiroaie, a dat din cap și m-a îmbrățișat. În acel moment, un fluture s-a așezat pe mâinile noastre unite – o binecuvântare tăcută.

Aceasta e povestea noastră. O poveste care a început în întuneric, dar care a înflorit în lumină. O poveste despre curaj, pierdere, regăsire și iubire. Uneori, cele mai frumoase începuturi se nasc exact acolo unde părea că nu mai e nimic de salvat.