Clara a ieșit atunci din bucătărie, ștergându-și mâinile de șorț. Ochii ei, limpezi ca apa unui râu de munte, nu trădau nicio emoție. Așezată în fața lui, părea o icoană de liniște, dar vocea i se înăsprise.
— Dragul meu, crezi că nu am știut? În satul meu se spunea mereu că „ce face omul noaptea, află și câinele de la poartă”. Eu am știut de la început.
Ramírez o privi uluit, simțindu-se mic, aproape copilăresc. El, bărbatul care se credea stăpân pe situație, era dezarmat de o femeie care nici măcar nu ridicase tonul.
— Și totuși, Clara, de ce ai tăcut? De ce ai suportat?
Ea zâmbi amar, amintindu-și de vorbele mamei: „Femeia răbdătoare nu e slabă, ci puternică. Își lasă bărbatul să-și sape singur groapa”.
— Am tăcut pentru că nu merita să stric liniștea casei cu scandal. Am gătit, am spălat, am crescut tot ce am avut de crescut. Tu ți-ai făcut de cap, eu mi-am văzut de gospodărie. Dar acum, uite, ești tu cel care vrea să plece.
Ramírez se clătină. Îi venea să strige, să plângă, să ceară iertare. Dar mândria îl ținea în loc.
— Eu… eu o iubesc, Clara. Nu înțelegi? Cu ea e pasiune, e foc.
Clara se apropie de el, aproape șoptindu-i la ureche.
— Focul, dragul meu, arde repede și lasă cenușă. Dar casa se ține cu temelie, nu cu scântei.
Cuvintele ei i-au intrat adânc în suflet. Într-o clipă și-a amintit de toți anii trăiți împreună: mesele în familie, sărbătorile de Paște când vopseau ouăle împreună, Crăciunul când ea făcea cozonac, iar el împodobea bradul cu copiii din vecini. Toate acele amintiri îl loveau acum mai tare decât orice ceartă.
— Și… dacă aș rămâne? —îndrăzni el.
Clara ridică din umeri, calmă.
— Rămâi, dar să știi că eu nu mai sunt aceeași. Nu mai ești centrul lumii mele, Ramírez. Am învățat să fiu singură, chiar dacă eram lângă tine.
O tăcere grea s-a așternut. De afară, din stradă, se auzea un acordeon vechi cântând „Ciobănaș cu trei sute de oi”. O bătrână vindea flori la colț, iar mirosul de crini pătrundea pe fereastră. Era ca și cum lumea întreagă îi arăta lui Ramírez ce pierdea.
— Clara, eu… eu am greșit.
Ea nu răspunse imediat. Își luă șorțul, îl agăță pe cuier și se așeză la masă. Își turnă un pahar cu apă, apoi, cu o liniște tăioasă, spuse:
— Greșelile se spală cu timp, nu cu lacrimi. Dacă vrei să rămâi, vei munci pentru iertare. Dacă vrei să pleci, du-te acum, dar să nu te mai întorci.
Ramírez simțea cum totul se prăbușește în jurul lui. Amanta, Lorena, îi părea acum o umbră palidă, fără consistență. Clara, cu toată răceala ei, era femeia care îi ținuse viața laolaltă.
A făcut un pas spre ușă, apoi altul spre masă. Ezita între două lumi.
— Clara… dă-mi o șansă.
Pentru prima dată, ochii ei se umeziră ușor. Nu plângea, dar în privirea ei se citea o oboseală adâncă, ca după o viață întreagă de răbdare.
— Îți dau o singură șansă, Ramírez. Dar să știi: nu pentru tine. Pentru mine. Eu vreau liniște, vreau demnitate. Dacă poți să fii un bărbat adevărat, rămâi. Dacă nu, ieși pe ușă și lasă-mă în pace.
El căzu în genunchi, luându-i mâna. Pentru prima dată în viața lui, nu se mai simțea stăpân, ci un simplu om care cerșea iertare.
Clara îl privi, tăcută. Timpul părea oprit. Și, în acea liniște, Ramírez a înțeles adevărul simplu, vechi de când lumea: dragostea nu înseamnă focuri scurte și pasionale, ci răbdare, demnitate și respect.
Iar șnițelele, lăsate în tigaie, sfârâiau molcom, umplând casa cu miros de acasă.
Această lucrare este inspirată din evenimente și persoane reale, însă a fost ficționalizată în scopuri creative. Numele, personajele și detaliile au fost schimbate pentru a proteja intimitatea și pentru a îmbunătăți narațiunea. Orice asemănare cu persoane reale, în viață sau decedate, sau cu evenimente reale este pur întâmplătoare și nu este intenționată de către autor.
Autorul și editorul nu își asumă responsabilitatea pentru exactitatea evenimentelor sau pentru modul în care sunt portretizate personajele și nu sunt răspunzători pentru eventuale interpretări greșite. Această poveste este oferită „ca atare”, iar orice opinii exprimate aparțin personajelor și nu reflectă punctele de vedere ale autorului sau ale editorului.