Dimineața a venit cu un soare palid, iar aerul curat de după ploaie părea să aducă un început de speranță. David s-a trezit devreme, cum făcea în fiecare zi, și a intrat în bucătărie să pregătească ceai. Când s-a întors, le-a găsit pe fete dormind strâns îmbrățișate pe canapea, ca două vrăbiuțe adăpostite sub o ramură. Timmy se uita la ele curios, dar fără să scoată un cuvânt.
— Tati, cine sunt? a întrebat el în șoaptă.
— Două fete care au nevoie de ajutor, i-a răspuns David, mângâindu-l pe cap.
Pentru el, nu conta de unde veneau, cine erau sau ce ascundeau. În acea clipă, vedea doar doi copii pierduți, așa cum ar fi putut fi și Timmy într-o altă viață.
Fetele s-au trezit încet, rușinate că adormiseră acolo. David le-a pregătit un mic dejun simplu: pâine prăjită, ouă și ceai fierbinte. Le-a pus farfuria în față și a spus cu blândețe:
— Aici nu trebuie să vă fie teamă. Luați micul dejun și apoi vorbim.
În ochii lor se citea atât recunoștința, cât și frica. Erau obișnuite să fie refuzate, să fie privite cu suspiciune. Dar acum, pentru prima dată după mult timp, cineva le privea ca pe niște ființe omenești.
După ce au mâncat, una dintre fete, cea cu ochii verzi, a prins curaj:
— Domnule… nu știm cum să vă mulțumim. Nimeni nu a vrut să ne primească aseară. Toți închideau ușa înainte să apucăm să spunem ceva.
David oftă.
— Așa e lumea, dar asta nu înseamnă că trebuie să fie și tu la fel. Eu am învățat că dacă poți face un bine, îl faci, fără să întrebi cine merită și cine nu.
Cuvintele lui păreau să le atingă sufletul. Pentru prima dată, fetele au zâmbit timid.
În acea zi, David a trebuit să plece la muncă, dar le-a lăsat în grija lui Timmy. „Ai grijă de ele, fiule, așa cum ai vrea să aibă și ele grijă de tine dacă ai fi în locul lor”, i-a spus înainte să iasă pe ușă.
Pe străzile Brooksville-ului, vestea circula repede. Oamenii șușoteau: „Ai văzut? David, săracul, a luat două străine în casă. Cine știe ce necazuri își aduce…” Dar David nu dădea doi bani pe gura lumii. Știa că făcuse ce trebuia.
Seara, când s-a întors, a găsit casa plină de râsete. Timmy le arătase fetelor colecția lui de jucării vechi, iar ele, pentru prima dată, se simțeau ca niște adolescente normale. Atmosfera era caldă, plină de viață.
Totuși, David simțea că ceva era nespus. În privirea fetelor era un amestec de tristețe și speranță, ca și cum ar fi purtat pe umeri o povară mult prea mare pentru vârsta lor.
În zilele care au urmat, fetele au rămas la el. Îl ajutau la treburile casei, îl învățau pe Timmy cântece pe care le știau, iar David descoperea în ele o lumină pe care nu o mai văzuse de mult.
Adevărul a ieșit la iveală într-o duminică dimineață. La ușa casei a apărut un bărbat înalt, cu costum scump, urmat de doi bodyguarzi. Fetele au încremenit când l-au văzut.
— Tată! au strigat amândouă într-un glas, lacrimile curgându-le pe obraji.
David a rămas uimit. Milionarul, cunoscut în tot statul, se afla chiar în fața lui. A venit spre David și i-a întins mâna.
— Domnule Monroe, nici nu știu cum să vă mulțumesc. Am căutat zile întregi după ele. Toată lumea a refuzat să le ajute, dar dumneavoastră… dumneavoastră le-ați salvat.
David, cu modestia lui obișnuită, a dat din cap.
— Eu doar am făcut ceea ce mi-ar fi plăcut să facă cineva pentru fiul meu.
Milionarul l-a privit în ochi și a spus răspicat:
— Știți, domnule Monroe, oamenii ca dumneavoastră merită mai mult decât respect. Merită o șansă. Și am de gând să v-o ofer.
Din acea zi, viața lui David și a lui Timmy s-a schimbat pentru totdeauna. Nu doar pentru că li s-au deschis uși noi, ci pentru că bunătatea lor simplă, firească, i-a unit cu niște suflete care aveau să le rămână alături pentru toată viața.
Într-o lume unde mulți întorc privirea, David a arătat că adevărata bogăție nu stă în bani, ci în inimă. Iar Brooksville nu a mai fost niciodată la fel.
Această lucrare este inspirată din evenimente și persoane reale, însă a fost ficționalizată în scopuri creative. Numele, personajele și detaliile au fost schimbate pentru a proteja intimitatea și pentru a îmbunătăți narațiunea. Orice asemănare cu persoane reale, în viață sau decedate, sau cu evenimente reale este pur întâmplătoare și nu este intenționată de către autor.
Autorul și editorul nu își asumă responsabilitatea pentru exactitatea evenimentelor sau pentru modul în care sunt portretizate personajele și nu sunt răspunzători pentru eventuale interpretări greșite. Această poveste este oferită „ca atare”, iar orice opinii exprimate aparțin personajelor și nu reflectă punctele de vedere ale autorului sau ale editorului.