— Nu pot… nu pot face asta, a șoptit.
Am încercat să o opresc, dar a fugit din biserică, cu voalul fluturând.
Mark era uluit, iar eu am simțit cum furia mă cuprinde. Am mers direct la Sam și l-am întrebat ce i-a dat. Dar el a răspuns cu jumătate de gură:
— I-am spus adevărul.
Nu a spus mai mult. A dispărut în mulțime, iar eu am rămas fără răspunsuri.
Am alergat apoi la Mark, care părea sincer șocat.
— Jack, jur că nu știu ce se întâmplă, a spus el.
Dar Nicole dispăruse. Telefonul ei suna în gol. Tot ce știam era că trebuie să o găsesc.
Sophie, cea mai bună prietenă a ei, mi-a șoptit că Nicole s-a dus „la locul nostru”, la ocean. Acel loc unde mergeam când viața devenea prea grea.
Am pornit cu Mark în camion și am condus într-o liniște tensionată. Când am ajuns, Nicole stătea pe nisip, cu rochia udă de valuri și lacrimile șiroind.
Ne-a întâmpinat cu furie. A aruncat spre Mark hârtia primită de la Sam. Era o licență de căsătorie cu numele lui Mark, alături de o fotografie cu el și o altă femeie cu trei copii.
Am simțit cum sângele îmi clocotește.
— Explică asta, i-am spus.
Mark a încercat să lămurească, susținând că era verișoara lui, Nancy, și copiii ei. A sunat-o chiar în fața noastră, și femeia a confirmat totul. Detaliile s-au potrivit.
Nicole, deși încă zguduită, a început să creadă din nou în el. Dar furia s-a îndreptat către Sam. Ea l-a sunat, și el i-a mărturisit că totul fusese o manipulare, că era îndrăgostit de ea și voia să-l îndepărteze pe Mark.
Nicole i-a închis și l-a blocat.
Câteva ore mai târziu, ceremonia a avut loc, întârziată, dar mai puternică. Am condus-o pe culoar și am știut că alegerea ei fusese corectă.
În săptămânile următoare, am verificat eu însumi totul. Nicio familie ascunsă, nicio minciună. Mark era ceea ce părea de la început: un om bun.
Sam a dispărut din viețile noastre, dar eu nu voi uita niciodată clipa aceea pe plajă, când Nicole mi-a spus, cu vocea frântă, dar plină de recunoștință:
— Tată, mulțumesc că m-ai crezut, chiar și atunci când eu însămi nu știam ce să cred.
Această lucrare este inspirată din evenimente și persoane reale, însă a fost ficționalizată în scopuri creative. Numele, personajele și detaliile au fost schimbate pentru a proteja intimitatea și pentru a îmbunătăți narațiunea. Orice asemănare cu persoane reale, în viață sau decedate, sau cu evenimente reale este pur întâmplătoare și nu este intenționată de către autor.
Autorul și editorul nu își asumă responsabilitatea pentru exactitatea evenimentelor sau pentru modul în care sunt portretizate personajele și nu sunt răspunzători pentru eventuale interpretări greșite. Această poveste este oferită „ca atare”, iar orice opinii exprimate aparțin personajelor și nu reflectă punctele de vedere ale autorului sau ale editorului.