După ce termină, femeia plecă, dar întâmplarea aceea n-avea să fie decât începutul unei povești care avea să zguduie întreaga comunitate.
În zilele următoare, Sergiu observă că Ana trecea des pe la garaj, uneori fără mașină, alteori cu cârja, doar să-l salute. Îl întreba de sănătate, îi aducea o plăcintă cu brânză sau o sticlă de lapte de la țărani. Încet-încet, cei doi se apropiau, iar în ochii ei apărea o luminiță de recunoștință pe care el nu o înțelegea pe deplin.
Într-o seară, când soarele apunea peste câmpurile de floarea-soarelui din jurul satului, Ana i-a spus:
— Aș vrea să vă rog ceva… dar poate vi se va părea nebunesc.
— Spuneți, răspunse Sergiu, ștergându-și mâinile de ulei.
— Am fost la doctori în București, în Cluj, chiar și în străinătate. Mi-au spus că nu voi mai merge niciodată normal. Dar… ceva în felul în care m-ați privit atunci, când m-ați ajutat, mi-a dat speranță. Ați putea încerca să mă tratați?
Sergiu o privi uluit.
— Eu? Doamnă, sunt mecanic, nu doctor.
Dar ea insistă. Iar el, în naivitatea și bunătatea lui, acceptă să caute metode. Începu să-i facă masaj la picior, să-i pregătească cataplasme cu plante, exact cum îl învățase bunica lui odinioară, la țară. Îi amintea de obiceiurile vechi românești: frunza de varză pusă pe rană, unguent din tătăneasă, și rugăciunile spuse în șoaptă lângă foc.
Zi după zi, Ana începu să simtă schimbări. Durerea se domoli, iar după o săptămână reuși să pășească fără cârjă câțiva pași în curtea garajului. Lacrimile îi curgeau șiroaie pe obraji, iar Sergiu simțea că și lui i se strânge inima.
— Vedeți? — îi spuse ea cu glas tremurat. — Ceea ce doctorii n-au reușit, un mecanic cu suflet curat a făcut.
La scurt timp după aceea, Ana dispăru. Nu mai veni nici la garaj, nici în sat. Sergiu o crezu plecată pentru totdeauna. Dar, după o lună, o coloană de mașini luxoase intră în fața garajului. Dintr-o limuzină neagră coborî Ana, elegantă, fără cârjă, înconjurată de oameni în costume.
— Sergiu, vreau să-ți mulțumesc, spuse ea emoționată. N-am fost sinceră cu tine. Nu sunt o femeie săracă. De fapt… sunt milionară. Și tu ești omul care mi-a schimbat viața.
Atunci, în fața satului întreg, femeia anunță că va ridica un nou atelier modern pentru Sergiu, că-i va asigura toate piesele, iar oamenii din sat nu vor mai plăti niciodată pentru reparații mărunte.
Sergiu, copleșit, își scoase șapca și privi către cer. Îi trecu prin minte un singur gând: că uneori, bunătatea simplă a unui om obișnuit poate schimba destine, iar ceea ce dai din suflet se întoarce întotdeauna înapoi, multiplicat.
Și satul acela mic nu uită niciodată povestea mecanicului care a redat speranța unei femei și a primit, în schimb, nu doar bogăție, ci și recunoașterea unei întregi comunități.
Această lucrare este inspirată din evenimente și persoane reale, însă a fost ficționalizată în scopuri creative. Numele, personajele și detaliile au fost schimbate pentru a proteja intimitatea și pentru a îmbunătăți narațiunea. Orice asemănare cu persoane reale, în viață sau decedate, sau cu evenimente reale este pur întâmplătoare și nu este intenționată de către autor.
Autorul și editorul nu își asumă responsabilitatea pentru exactitatea evenimentelor sau pentru modul în care sunt portretizate personajele și nu sunt răspunzători pentru eventuale interpretări greșite. Această poveste este oferită „ca atare”, iar orice opinii exprimate aparțin personajelor și nu reflectă punctele de vedere ale autorului sau ale editorului.