Luis a privit-o de la distanță, ridicând sprânceana. „Pe asta?”, a spus râzând. „Hai, mă, lasă gluma!” Apoi s-a apropiat cu pași apăsați, cu aerul lui de om important, făcându-i pe câțiva clienți să se dea la o parte.
Când a ajuns în fața Elvirei, a luat cecul, l-a ținut între degete și a zis tare, ca să audă toată lumea: „De unde l-ai luat, femeie? De la o tombolă? Sau ți l-a scris vreun vis?”
Râsete ușoare s-au auzit din spate, iar Elvira a rămas nemișcată, privind calm. Luis a rupt hârtia în două și a lăsat bucățile să cadă pe tejghea. „Data viitoare, caută-ți o glumă mai bună. Aici e bancă serioasă, nu piață.”
În jur, câteva persoane au început să murmure, dar nimeni nu a intervenit. Alexandra era roșie la față, rușinată și speriată. Elvira și-a strâns geanta, a ridicat bucățile rupte de pe tejghea și, fără să spună un cuvânt, a plecat.
Timp de câteva minute, totul a mers mai departe ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Luis, satisfăcut de „lecția” pe care credea că a dat-o, a revenit la biroul lui din spate. Nu știa că în acea zi, aroganța avea să-l coste mai mult decât își putea imagina.
La nici o oră după incident, la intrarea principală a băncii a apărut o mașină neagră, elegantă, cu numere speciale. Din ea a coborât un bărbat în costum gri, care a cerut imediat să o vadă pe „doamna proprietară”. Luis, auzind cuvântul, a ieșit curios, crezând că e vorba despre un client important.
Când l-a văzut pe bărbat intrând în sala principală și privind în jur, a pășit încrezător: „Sunt eu, directorul băncii. Cu ce vă pot ajuta?”
Bărbatul s-a uitat la el rece. „Doamna Elvira Popescu dorește o întâlnire imediată cu tot personalul.”
Luis a clipit de mai multe ori, neînțelegând. „Elvira… cine?”
„Proprietara băncii”, a spus omul, răspicat. „Ați avut plăcerea să o întâlniți mai devreme.”
Cuvintele acelea au căzut peste el ca un trăsnet. Tot sângele i s-a scurs din obraji. A privit spre casierie, iar acolo, în pragul ușii, stătea Elvira, aceeași femeie modestă, acum îmbrăcată într-un sacou elegant, cu o privire hotărâtă.
Toți angajații s-au ridicat în picioare, neștiind cum să reacționeze. Luis a încercat să se apropie, dar ea a ridicat o mână și l-a oprit. „Nu e nevoie. Am văzut destul.”
Vocea ei era calmă, dar fermă. „Astăzi am venit ca simplu client. Am vrut să văd cum vă purtați cu oamenii simpli, cu cei care n-au costume scumpe sau conturi groase. Și am văzut.”
Luis încerca să spună ceva, dar cuvintele nu-i mai ieșeau.
Elvira a făcut un semn discret către bărbatul care o însoțea. „Domnul Costin, vă rog să pregătiți actele. Domnul director nu mai lucrează aici. Niciun om care umilește pe altul nu are ce căuta într-o instituție care se numește bancă.”
O tăcere grea a cuprins sala. Oamenii se uitau la Luis, care stătea palid, fără reacție. Elvira s-a întors către clienți și le-a spus cu un zâmbet blând: „De azi înainte, aici, fiecare om va fi respectat. Fie că are 10 lei sau un milion.”
Un murmur de aprobare s-a răspândit printre oameni. Alexandra s-a apropiat, emoționată, și i-a spus încet: „Îmi cer iertare pentru cum s-a purtat el…”
Elvira i-a atins ușor mâna. „Nu tu trebuie să-ți ceri scuze, dragă. Ține minte doar un lucru: demnitatea nu se măsoară în bani, ci în felul în care îi tratezi pe ceilalți.”
Apoi, femeia a ieșit din bancă, lăsând în urmă un amestec de uimire și respect. Iar Luis, pentru prima dată în viață, a înțeles cât de mic poți fi atunci când crezi că ești mare.
Această lucrare este inspirată din evenimente și persoane reale, însă a fost ficționalizată în scopuri creative. Numele, personajele și detaliile au fost schimbate pentru a proteja intimitatea și pentru a îmbunătăți narațiunea. Orice asemănare cu persoane reale, în viață sau decedate, sau cu evenimente reale este pur întâmplătoare și nu este intenționată de către autor.
Autorul și editorul nu își asumă responsabilitatea pentru exactitatea evenimentelor sau pentru modul în care sunt portretizate personajele și nu sunt răspunzători pentru eventuale interpretări greșite. Această poveste este oferită „ca atare”, iar orice opinii exprimate aparțin personajelor și nu reflectă punctele de vedere ale autorului sau ale editorului.