— Două mii de lei pe un costum?! Ești nebună?! — a strigat, fluturând telefonul. — Din contul comun, nu-i așa? Eu muncesc să țin casa asta și tu arunci banii pe haine!
— Tom, e ținută de serviciu. Trebuie să arăt profesionist…
— Profesionist?! — a tunat. — Știi ceva? Gata! Ai vrut să muncești, muncește. Dar de-acum trăiești din salariul tău. Să nu te mai atingi de banii mei. — Nu avea habar cât de tare greșea. — Vrei independență? Perfect. Cumpără-ți singură mâncarea, plătește grădinița, facturile… totul, din salariul tău de „designer”.
Ana a rămas tăcută. Totul în ea s-a încordat, dar n-a spus nimic. Doar a dat din cap și a ieșit din cameră.
Săptămânile următoare au trecut într-o tăcere apăsătoare. Abia dacă își vorbeau. Toma își gătea singur, fără să atingă alimentele cumpărate de ea. Ana s-a dedicat complet muncii. Proiectul pentru Bălan a fost un succes răsunător — clientul a fost încântat, i-a încredințat și amenajarea casei de oaspeți și a spa-ului.
Și atunci s-a întâmplat ceva ce nimeni nu se aștepta…
Într-o dimineață de luni, când Ana își turna cafeaua în cana preferată, telefonul a vibrat. Era un mesaj de la Horia Bălan: „Felicitări, Ana. Am vorbit cu partenerii mei din București. Te recomand personal pentru un nou proiect — un lanț de hoteluri. Se plătește bine și te vreau coordonator principal.”
Ana a rămas cu cana în aer. Inima îi bătea repede. Era visul ei din studenție — să lucreze la un proiect mare, cu echipe, idei, libertate. Și acum se întâmpla.
În aceeași zi, a mers la studio cu un zâmbet sincer, cum nu mai avusese de mult. Colegii au aplaudat-o, iar Clara a îmbrățișat-o cu entuziasm. „Ți-am spus eu că n-ai uitat cum se face!” i-a spus râzând.
Seara, acasă, atmosfera era la fel de rece. Toma stătea pe canapea, cu ochii în televizor. Ana s-a așezat lângă el și i-a spus calm:
— Tom, am primit o ofertă mare. Proiectul ăsta îmi poate schimba cariera.
El n-a zis nimic la început. Apoi, cu un ton aspru, a murmurat:
— Ai timp și de copil, și de casă, între atâtea proiecte? Sau și astea le lași pe umerii mei?
Ana l-a privit lung. Pentru prima dată, fără teamă.
— Nu vreau să-ți cer nimic. Doar să mă respecți.
În zilele care au urmat, a început lucrul pentru noul contract. Se trezea devreme, îl lăsa pe Luca la grădiniță și mergea la birou. Uneori, lucra până târziu, dar simțea că fiecare clipă are rost.
Pe măsură ce lunile treceau, salariul ei a crescut, iar reputația i s-a consolidat. Reviste de profil au început să-i publice lucrările. Încet, în contul ei bancar, s-au adunat primii bani serioși.
Într-o seară, când Toma s-a întors acasă obosit, a găsit pe masă o scrisoare. Pe foaia albă, cu scrisul ordonat al Anei, stătea doar atât:
„Toma, am învățat că dragostea nu trebuie să sufoce. Am încercat să fiu femeia pe care o voiai, dar m-am pierdut pe mine. Nu vreau să trăiesc din mila sau din banii nimănui. Mă mut cu Luca într-un apartament mic. Tu rămâi cu casa mare și liniștea ta. Eu aleg libertatea mea.”
El a citit scrisoarea de mai multe ori, fără să creadă. În bucătărie mirosea a mâncare caldă — ultima cină pe care Ana o gătise pentru el.
Între timp, Ana și-a mutat lucrurile într-un apartament luminos, aproape de birou. Luca se juca fericit printre cutii, iar ea privea pe geam apusul peste oraș. Nu mai avea nimic de dovedit nimănui.
Telefonul a sunat din nou — Clara.
— Ana, pregătește-te, avem o șansă să mergem la o expoziție internațională. E momentul tău!
Ana a zâmbit. A închis ochii pentru o clipă și a inspirat adânc.
În sfârșit, trăia așa cum visase odată — liberă, curajoasă, sigură pe ea.
Și de data asta, nimeni nu-i mai putea lua libertatea.
Această lucrare este inspirată din evenimente și persoane reale, însă a fost ficționalizată în scopuri creative. Numele, personajele și detaliile au fost schimbate pentru a proteja intimitatea și pentru a îmbunătăți narațiunea. Orice asemănare cu persoane reale, în viață sau decedate, sau cu evenimente reale este pur întâmplătoare și nu este intenționată de către autor.
Autorul și editorul nu își asumă responsabilitatea pentru exactitatea evenimentelor sau pentru modul în care sunt portretizate personajele și nu sunt răspunzători pentru eventuale interpretări greșite. Această poveste este oferită „ca atare”, iar orice opinii exprimate aparțin personajelor și nu reflectă punctele de vedere ale autorului sau ale editorului.