Pe marginea unui drum prăfuit, la ieșirea dintr-un sat de munte, o bătrână stătea în fiecare zi cu o masă mică, acoperită cu o față de masă înflorată. Pe ea, grămăjoare ordonate de ceapă, usturoi și câteva legături de verdeață. O chema Anița, avea aproape 80 de ani, iar mâinile ei subțiri, pline de riduri, erau mărturie a unei vieți de muncă și răbdare.
Într-o dimineață, pe același drum a apărut o mașină luxoasă, neagră, care s-a oprit brusc în dreptul mesei. Din ea a coborât un bărbat îmbrăcat elegant, cu ochelari scumpi și un aer superior.
— Cât e kilogramul de ceapă, bunico? a întrebat el, uitându-se cu un zâmbet ironic la produsele modeste.
— Zece lei, domnule, răspunse ea blând, cu glas tremurat.
Bărbatul a râs disprețuitor:
— Zece lei? Pentru niște ceapă murdară din grădină? La supermarket e opt lei, și e curată!
— Acolo o spălați cu chimicale, eu o spăl cu apă din fântână, i-a răspuns calm bătrâna.
Bărbatul a oftat și, pentru a-și arăta superioritatea, a scos un banc de o sută de lei:
— Ia, mamă, toată sută! Ține, dar să știi că nu vreau ceapa ta!
Anița s-a uitat lung la el, apoi a zâmbit cu o blândețe care l-a dezarmat.
— Nu pot, domnule. Nu primesc bani pe nimic. Luați, vă rog, ceapa. Așa e cinstit.
— N-am nevoie de ea, a zis el, nervos. Ține banii, consideră-i un ajutor.
— Eu n-am nevoie de milă, ci de oameni corecți, i-a răspuns bătrâna, punând bancnota înapoi în mâna lui.
Bărbatul a rămas fără cuvinte. Gestul simplu, dar demn, i-a înțepat sufletul mai tare decât ar fi vrut să recunoască.
A doua zi, s-a întors. De data asta, fără aroganță. A cumpărat toată ceapa, a plătit-o corect și a stat de vorbă cu bătrâna mai bine de o oră. A aflat că trăiește singură, că banii din legume îi ajută să-și plătească medicamentele și că, în ciuda vieții grele, nu se plânge niciodată.
În zilele următoare, omul a trimis un ajutor care i-a reparat gardul și i-a adus lemne pentru iarnă. Când a întrebat-o de ce nu a acceptat bancnota în prima zi, bătrâna i-a zâmbit iar:
— Pentru că nu voiam să pierzi ce e mai scump, domnule: omenia.
De atunci, mașina lui luxoasă oprește des pe marginea drumului. Nu pentru ceapă, ci pentru o lecție de viață pe care niciun profesor n-ar fi putut-o preda mai bine decât o bătrână cu mâinile pline de pământ și inima plină de lumină.
Această lucrare este inspirată din evenimente și persoane reale, însă a fost ficționalizată în scopuri creative. Numele, personajele și detaliile au fost schimbate pentru a proteja intimitatea și pentru a îmbunătăți narațiunea. Orice asemănare cu persoane reale, în viață sau decedate, sau cu evenimente reale este pur întâmplătoare și nu este intenționată de către autor.
Autorul și editorul nu își asumă responsabilitatea pentru exactitatea evenimentelor sau pentru modul în care sunt portretizate personajele și nu sunt răspunzători pentru eventuale interpretări greșite. Această poveste este oferită „ca atare”, iar orice opinii exprimate aparțin personajelor și nu reflectă punctele de vedere ale autorului sau ale editorului.