…iar vestea care avea să le schimbe viața a venit într-o dimineață obișnuită de ianuarie.
Radu nu mai era tânăr. Anii muncii, nopțile nedormite și grijile pentru cele nouă fete îl marcaseră. Mâinile lui, odinioară puternice, acum tremurau ușor. Dar în ochi îi rămăsese aceeași lumină care le ținuse unite o viață întreagă.
În acea dimineață, Leandra a intrat val-vârtej în bucătărie.
– Tată, trebuie să vezi ceva! E important!
Radu s-a ridicat încet din scaun, sprijinindu-se de masă. Fetele, acum femei în toată firea, aveau propriile vieți, serviciile lor, familiile lor. Dar în fiecare weekend, fără excepție, veneau la el acasă. Era tradiția lor. Legătura lor.
Leandra i-a arătat un telefon. Pe ecran era o scrisoare electronică. Radu a clipit, încercând să înțeleagă.
– Ce… ce e asta?
– Tată, e o nominalizare. Oficială. Tu… tu ai fost propus pentru „Românul Anului”. Oameni din toată țara au scris despre tine. Despre ce ai făcut pentru noi. Despre cum ne-ai crescut.
Radu a amuțit.
Niciodată în viața lui nu se gândise că va primi recunoaștere. Pentru el, tot ce făcuse era simplu: iubire. Iubire și responsabilitate. Asta îi promisese Anei.
– Nu, nu… eu nu merit așa ceva, a murmurat el.
Dar fetele au început să-l înconjoare, una câte una, cu aceleași zâmbete care îi umpluseră casa în urmă cu zeci de ani.
– Ba da, tată. Noi suntem cine suntem datorită ție, a spus Naomi.
– Ai renunțat la tot pentru noi, a adăugat Sara.
– Și ne-ai ținut împreună, chiar când lumea voia să ne despartă, a spus Leandra.
Radu a simțit cum ochii i se umezes.
El nu plângea ușor. Viața îl învățase să fie tare. Dar în acel moment, emoția îl copleși.
În zilele următoare, povestea lui a ajuns peste tot. La televizor, pe internet, în ziare. Oameni din toată țara îl numeau „Tatăl României”. Unii îl căutau doar ca să-i mulțumească pentru exemplu. Alții voiau să-l îmbrățișeze. Bătrâni, copii, oameni simpli.
Dar adevărata surpriză abia urma.
În ziua galei, sala era plină. Lumini puternice, oameni importanți, camere de filmat. Radu era emoționat, dar fetele îi erau alături, îmbrăcate frumos, radiind de mândrie.
Când prezentatorul a început să vorbească, publicul a tăcut.
– În această seară îl sărbătorim pe un bărbat care a arătat României ce înseamnă iubirea adevărată. Care a crescut nouă fetițe, nu pentru glorie, nu pentru aplauze, ci pentru că a refuzat să le lase singure într-o lume care nu le voia.
Apoi, reflectorul s-a oprit asupra lor.
Radu a încremenit.
Nu pentru premiu. Ci pentru ceea ce au făcut fetele.
Sara a urcat prima pe scenă.
– Noi, cele nouă fiice ale lui, am pregătit ceva special. Pentru că tatăl nostru ne-a învățat să dăm mai departe.
Au deschis o mapă mare, elegantă.
– Am înființat, în numele lui, „Fundația Radu și Ana Popescu”, care va ajuta copiii abandonați să rămână împreună, ca și noi. Am strâns deja 380.000 de lei. Tată… totul e pentru tine. Pentru visul tău.
Radu a simțit cum genunchii i se înmoaie.
Nu premiul.
Nu aplauzele.
Ci faptul că, după 46 de ani, iubirea Anei trăia mai puternic ca oricând.
Publicul s-a ridicat în picioare. O ovație lungă, caldă, sinceră.
Radu a privit în sus și a șoptit doar atât:
– Ana, iubirea noastră și-a găsit drumul.
Fetele l-au luat de brațe, iar el a pășit în lumină.
Nu ca un erou.
Ci ca un tată care nu renunțase niciodată.
Și, pentru prima dată în viața lui, Radu a simțit că nu el salvase nouă fetițe.
Ci ele îl salvaseră pe el.
Iar destinul, cu toate întorsăturile lui, nu făcuse decât să confirme un adevăr simplu:
când alegi să iubești, nimic nu se pierde — totul se întoarce, mai devreme sau mai târziu, înapoi la tine.
Această lucrare este inspirată din evenimente și persoane reale, însă a fost ficționalizată în scopuri creative. Numele, personajele și detaliile au fost schimbate pentru a proteja intimitatea și pentru a îmbunătăți narațiunea. Orice asemănare cu persoane reale, în viață sau decedate, sau cu evenimente reale este pur întâmplătoare și nu este intenționată de către autor.
Autorul și editorul nu își asumă responsabilitatea pentru exactitatea evenimentelor sau pentru modul în care sunt portretizate personajele și nu sunt răspunzători pentru eventuale interpretări greșite. Această poveste este oferită „ca atare”, iar orice opinii exprimate aparțin personajelor și nu reflectă punctele de vedere ale autorului sau ale editorului.