Pe ecran se încărcau mai multe foldere, fiecare cu nume ciudate, parcă puse intenționat să nu bată la ochi. Unul dintre ele însă avea data de ieri și, fără să stau pe gânduri, am apăsat pe el. Mi s-a tăiat respirația. Erau zeci de poze cu mine, făcute în diferite nopți, în care apăream în poziții pe care nici nu mi le aminteam, cu haine tăiate sau date la o parte. Atunci am simțit cum mi se strânge stomacul, de parcă toată lumea mea se ruptese într-o secundă.
Apoi am văzut ceva și mai rău: un fișier în care erau notate sume în lei și numele câtorva bărbați din oraș. Nume reale, oameni pe care îi știam din vedere. Parcă timpul s-a oprit.
Am înțeles exact ce era: bani, întâlniri, tranzacții. Totul scris ca o evidență rece, fără emoție. Am închis fișierul cu mâinile tremurând. În clipa aceea am simțit că trebuie să fug. Nu mai era timp de gândit, analizat sau amânat. Orice urmă de teamă s-a transformat în adrenalină.
Mi-am luat rapid un trening, am tras pe mine o geacă, am băgat în geantă actele, cardul și telefonul, apoi am ieșit din casă fără să privesc în urmă. Afară era încă întuneric, iar aerul rece îmi părea singurul lucru real.
Nu știam unde să merg, dar picioarele m-au dus singure spre gară. În minte îmi tot revenea același gând: „Dacă se întoarce și mă găsește acolo? Dacă își dă seama că am văzut tot?”
Am urcat într-un tren care mergea spre Brașov, primul care a venit. M-am așezat pe un loc lângă geam și am încercat să-mi liniștesc respirația. Îmi simțeam inima bătând în gât.
La un moment dat, un controlor s-a apropiat să îmi verifice biletul. Mi-am dat seama că nu aveam. M-am uitat la el cu ochii în lacrimi și am spus doar:
— Vă rog… am fugit de acasă. Plătesc acum, doar lăsați-mă să ajung unde trebuie.
Omul m-a privit câteva secunde, apoi a dat din cap. Mi-a întins discret un bilet și mi-a spus încet:
— Să ai grijă de tine, fată dragă.
Atunci am cedat și au început să-mi curgă lacrimile, dar în tăcere, ca să nu atrag atenția. Pentru prima dată în mult timp simțeam că cineva, chiar și un străin, îmi întindea o mână.
Când am ajuns în Brașov, am coborât tremurând. În gară era cald, luminile puternice îmi dădeau un fel de curaj. Am sunat-o pe sora mea, Marcela. Nu ne mai văzusem de câțiva ani, dar vocea ei a fost ca o salvare.
— Vin imediat să te iau. Nu stai acolo singură niciun minut, mi-a spus hotărâtă.
În zece minute a ajuns. Când m-a văzut, m-a strâns în brațe fără să întrebe nimic. Am simțit atunci că toată greutatea din piept începe să se topească. În mașină i-am povestit tot, de la început până la final. Nu m-a întrerupt. Doar conducea, cu maxilarul încordat.
— Îl dăm pe mâna poliției. Ce ți-a făcut nu e o greșeală. E un pericol. Și nu te mai întorci la el niciodată, a spus ea.
În ziua următoare, cu toate dovezile de pe laptop, am mers împreună la poliție. A fost greu, umilitor, teama nu dispăruse, dar am simțit că fac ceea ce trebuie.
Câteva zile mai târziu am primit vestea că el fusese reținut. Când am auzit, am simțit pentru prima dată după multe luni că pot respira normal. Nu mă mai trezeam cu teama că nu știu ce s-a întâmplat peste noapte. Nu mai aveam senzația aceea murdară în suflet.
Mi-am găsit un loc de muncă modest, la un magazin mic din centru. Nu câștigam mult, dar erau banii mei, munciți cinstit. Închiriam o garsonieră mică, dar luminoasă, cu vedere spre Tâmpa. În fiecare dimineață deschideam geamul și simțeam că viața mea începea din nou.
Și, cel mai important, am înțeles un lucru pe care nu l-am uitat niciodată:
Câteodată, ca să scapi dintr-un loc întunecat, trebuie să ai curajul să aprinzi lumina, chiar dacă adevărul doare.
Dar odată ce ai făcut primul pas… drumul spre libertate nu te mai lasă să te întorci.
Această lucrare este inspirată din evenimente și persoane reale, însă a fost ficționalizată în scopuri creative. Numele, personajele și detaliile au fost schimbate pentru a proteja intimitatea și pentru a îmbunătăți narațiunea. Orice asemănare cu persoane reale, în viață sau decedate, sau cu evenimente reale este pur întâmplătoare și nu este intenționată de către autor.
Autorul și editorul nu își asumă responsabilitatea pentru exactitatea evenimentelor sau pentru modul în care sunt portretizate personajele și nu sunt răspunzători pentru eventuale interpretări greșite. Această poveste este oferită „ca atare”, iar orice opinii exprimate aparțin personajelor și nu reflectă punctele de vedere ale autorului sau ale editorului.