Ușa biroului s-a închis cu un zgomot sec, ca o sentință.
Radu a așezat copilul pe canapea, dar Matei nu și-a dezlipit privirea de Valeria nici măcar o clipă. Ochii lui mari, umezi, o urmăreau ca pe singura ancoră într-o lume care devenise brusc ostilă.
Andreea a izbucnit prima.
— Spune cine ești cu adevărat! — a țipat. — Nu mai suport circul ăsta!
Valeria a inspirat adânc. Simțea că genunchii îi tremură, dar știa că nu mai avea unde fugi.
— Adevărul… — a spus încet — e că Matei nu minte.
Toți au amuțit.
Doamna Elena s-a prăbușit pe un scaun.
— Ce vrei să spui?
Valeria și-a strâns mâinile una într-alta.
— Cu doi ani și jumătate în urmă, înainte să „moară” mama lui Matei, eu eram logodnica lui Radu. Locuiam aici. Eram însărcinată.
Andreea a scos un râs isteric.
— Minți!
— Am fost împinsă pe scări — a continuat Valeria, cu vocea tremurată. — Am pierdut copilul. Am fost declarată moartă. Totul a fost aranjat.
Radu a devenit livid.
— Cine?
Valeria și-a ridicat privirea.
— Tatăl tău. Pentru că nu eram „potrivită” pentru familia voastră. Pentru că nu aveam bani, nu aveam nume, nu aveam influență.
Un oftat colectiv a umplut încăperea.
— Am supraviețuit — a spus ea. — M-am ascuns. Am lucrat ani de zile sub alte nume. Când am aflat că soția ta a murit la naștere… m-am întors. Nu pentru bani. Nu pentru răzbunare. Doar ca să fiu aproape de copil.
Matei a coborât de pe canapea și a venit iar la ea.
— Mami… — a șoptit.
Radu s-a prăbușit pe scaun, cu fața în mâini.
— Toți anii ăștia… — a murmurat. — Te-am crezut moartă.
Andreea a făcut un pas înapoi.
— Nu… nu e posibil…
— Este — a spus Radu, ridicându-se. — Și ai știut.
Andreea a izbucnit în plâns, dar nu mai păcălea pe nimeni.
În acea seară, adevărul a ieșit la iveală complet. Au fost chemate autoritățile. Documente vechi, rapoarte medicale, mărturii. Totul s-a legat.
Valeria nu a mai fost femeia de serviciu.
A devenit, din nou, mama.
Nu prin sânge. Ci prin dragoste, prin nopți nedormite, prin frica de a fi descoperită și prin sacrificiul de a sta în umbră.
Câteva luni mai târziu, într-o casă liniștită de la marginea Brașovului, Matei a spus din nou „mami”, de data asta râzând.
Iar Valeria a știut că, indiferent de trecut, de bani sau de putere, adevărul și iubirea găsesc întotdeauna o cale să iasă la lumină.
Această lucrare este inspirată din evenimente și persoane reale, însă a fost ficționalizată în scopuri creative. Numele, personajele și detaliile au fost schimbate pentru a proteja intimitatea și pentru a îmbunătăți narațiunea. Orice asemănare cu persoane reale, în viață sau decedate, sau cu evenimente reale este pur întâmplătoare și nu este intenționată de către autor.
Autorul și editorul nu își asumă responsabilitatea pentru exactitatea evenimentelor sau pentru modul în care sunt portretizate personajele și nu sunt răspunzători pentru eventuale interpretări greșite. Această poveste este oferită „ca atare”, iar orice opinii exprimate aparțin personajelor și nu reflectă punctele de vedere ale autorului sau ale editorului.