– Nu, iubirea mea. Tu ai făcut totul perfect. Uneori, oamenii mari sunt cei care greșesc.
În timp ce ne pregăteam să plecăm, educatoarea s-a apropiat de mine. Avea ochii umezi și un zâmbet cald.
– Știți… părinții au observat cât de frumos a recitat. Și cât de singură a fost. Am vorbit cu câteva mame… și am vrea să facem ceva.
Nu am înțeles atunci ce voia să spună.
A doua zi, dimineața, cineva a bătut la ușă. Apoi altcineva. Și încă cineva.
În fața blocului, fetița mea a fost întâmpinată de părinți, de colegi, de educatoare. Cu flori. Cu baloane. Cu aplauze. O mică serbare doar pentru ea.
– Pentru că meriți să fii văzută, i-a spus educatoarea.
Fetița mea a zâmbit larg. Pentru prima dată, nu s-a mai uitat spre ușă. Toți erau deja acolo.
Atunci am înțeles ceva ce nu știam: nu eram singure. Poate că viața ne pusese la încercare, dar bunătatea oamenilor încă exista. Și uneori, ajunge să fii văzută o singură dată ca să începi să crezi din nou.
În seara aceea, când am băgat-o în pat, m-a strâns de gât și mi-a spus:
– Mami, a fost cea mai frumoasă zi.
Am stins lumina cu inima plină. Pentru prima dată după mult timp, nu mai speram doar. Știam sigur: va fi mai bine.
Această lucrare este inspirată din evenimente și persoane reale, însă a fost ficționalizată în scopuri creative. Numele, personajele și detaliile au fost schimbate pentru a proteja intimitatea și pentru a îmbunătăți narațiunea. Orice asemănare cu persoane reale, în viață sau decedate, sau cu evenimente reale este pur întâmplătoare și nu este intenționată de către autor.
Autorul și editorul nu își asumă responsabilitatea pentru exactitatea evenimentelor sau pentru modul în care sunt portretizate personajele și nu sunt răspunzători pentru eventuale interpretări greșite. Această poveste este oferită „ca atare”, iar orice opinii exprimate aparțin personajelor și nu reflectă punctele de vedere ale autorului sau ale editorului.