În sac, învelit într-o pătură subțire, murdară de noroi și sânge uscat, era un nou-născut.
Un copil. Atât de mic, încât palma lui Andrei îl putea acoperi aproape în întregime. Fața îi era vineție de frig, buzele tremurau, iar respirația era slabă, sacadată.
Pădurarul a simțit cum i se înmoaie genunchii.
A lăsat sacul jos, s-a aplecat imediat și a pus urechea lângă pieptul copilului. Inima bătea. Slab, dar bătea.
„Doamne…”, a șoptit el, cu vocea spartă.
Puiul de ciobănesc s-a apropiat, scâncind încet, și și-a lipit boticul ud de mâna lui Andrei, de parcă îl ruga să nu lase copilul.
Fără să mai stea pe gânduri, pădurarul și-a scos haina groasă, a înfășurat copilul cu grijă și l-a strâns la piept. Cu cealaltă mână a luat puiul și a fugit spre mașină.
ARO-ul a pornit în trombă pe drumul forestier.
La dispensarul din comună, asistenta a încremenit când a văzut ce aduce Andrei în brațe. A sunat imediat la ambulanță și la poliție.
Copilul a fost dus de urgență la spitalul județean. Medicii au spus clar: dacă mai stătea o jumătate de oră în frig, nu ar fi supraviețuit.
Ancheta a scos la iveală o poveste cruntă.
O tânără dintr-un sat vecin născuse în secret. Fără sprijin, fără familie, speriată. Tatăl copilului dispăruse. Într-un moment de disperare, femeia a făcut gestul de neiertat: a pus copilul într-un sac și l-a abandonat în pădure.
Dar n-a știut un lucru.
Cățelușa ciobănesc fusese mama puiului găsit de Andrei. Fusese otrăvită cu câteva zile înainte. Puiul rămăsese singur. Și, atras de mirosul de viață, se lipise de sacul cu copilul și nu plecase de lângă el, nici în ger, nici în ploaie.
A stat acolo. A păzit. A cerut ajutor.
Copilul a supraviețuit.
După câteva luni, Andrei l-a adoptat. L-a numit David. Iar puiul de ciobănesc a rămas și el cu ei, crescând lângă copil ca un adevărat frate.
Astăzi, David aleargă prin curtea casei, iar câinele nu se dezlipește de el nicio clipă.
Uneori, Andrei se uită la ei și își spune un singur lucru:
În pădure, printre frig și tăcere, un animal a avut mai multă inimă decât un om.
Această lucrare este inspirată din evenimente și persoane reale, însă a fost ficționalizată în scopuri creative. Numele, personajele și detaliile au fost schimbate pentru a proteja intimitatea și pentru a îmbunătăți narațiunea. Orice asemănare cu persoane reale, în viață sau decedate, sau cu evenimente reale este pur întâmplătoare și nu este intenționată de către autor.
Autorul și editorul nu își asumă responsabilitatea pentru exactitatea evenimentelor sau pentru modul în care sunt portretizate personajele și nu sunt răspunzători pentru eventuale interpretări greșite. Această poveste este oferită „ca atare”, iar orice opinii exprimate aparțin personajelor și nu reflectă punctele de vedere ale autorului sau ale editorului.