Vocea i s-a frânt complet. Olivia și-a plecat privirea, rușinată, de parcă vina era a ei.
— Sunt gemeni și verișorul lor — a continuat după câteva secunde. — Sora mea a murit la naștere. Soțul ei… a dispărut. Iar eu… eu i-am luat la mine. N-am putut să-i las.
Călin a simțit cum i se taie respirația.
— Și nimeni nu te-a ajutat? a întrebat el, aproape șoptit.
Olivia a zâmbit amar.
— Am încercat. Am stat pe liste, am bătut la uși. Până la urmă, proprietarul n-a mai avut răbdare. Aveam restanță două luni. Două mii opt sute de lei. Atât.
Două mii opt sute de lei. O sumă pe care Călin o cheltuia fără să clipească la un prânz de afaceri.
Gheorghe a oftat adânc.
— Mamă… ce lume.
Călin nu a mai stat pe gânduri. Și-a scos haina și i-a pus-o Oliviei pe umeri, acoperind și copiii.
— Nu mai dormiți aici — a spus ferm. — Nici tu, nici ei.
Olivia a ridicat privirea, speriată.
— Nu cer nimic, domnule…
— Nu cerți. Accepti, a răspuns el.
I-a dus direct la mașină. A sunat un prieten, proprietar de apartamente. În mai puțin de o oră, Olivia avea cheile unui apartament mic, curat, într-un cartier liniștit. Chiria plătită pe un an.
A doua zi, Călin a făcut mai mult. A angajat o bonă. A vorbit cu un avocat pentru acte. A mers cu Olivia la primărie, la medic, la asistență socială. Nu ca un șef. Ca un om.
Zilele au trecut.
Olivia a prins culoare în obraji. Copiii au început să râdă. Apartamentul s-a umplut de jucării ieftine, de miros de mâncare caldă și de viață.
Într-o seară, Gheorghe l-a privit lung pe fiul lui.
— Știi ce-ai făcut azi? l-a întrebat.
— Ce?
— Ai înțeles, în sfârșit, ce contează.
Călin a tăcut.
La câteva luni după, a vândut una dintre firme. A creat un fond de sprijin pentru mame singure. A pus bani, dar mai ales timp. A început să întrebe „ce mai faci?” și să aștepte răspunsul.
Într-o duminică, în același parc, Olivia stătea pe aceeași bancă. Dar de data asta, copiii se jucau pe o pătură colorată, iar ea râdea.
Călin a trecut pe lângă fântână și s-a oprit.
Nu ca milionar.
Ci ca om.
Și pentru prima dată în viață, a știut sigur că e cu adevărat bogat.
Această lucrare este inspirată din evenimente și persoane reale, însă a fost ficționalizată în scopuri creative. Numele, personajele și detaliile au fost schimbate pentru a proteja intimitatea și pentru a îmbunătăți narațiunea. Orice asemănare cu persoane reale, în viață sau decedate, sau cu evenimente reale este pur întâmplătoare și nu este intenționată de către autor.
Autorul și editorul nu își asumă responsabilitatea pentru exactitatea evenimentelor sau pentru modul în care sunt portretizate personajele și nu sunt răspunzători pentru eventuale interpretări greșite. Această poveste este oferită „ca atare”, iar orice opinii exprimate aparțin personajelor și nu reflectă punctele de vedere ale autorului sau ale editorului.