Nu i-am spus niciodată amantei soțului meu că eu sunt proprietara apartamentului de lux în care ea a încercat să mă umilească. El mi-a prezentat-o drept o „rudă îndepărtată”. Ea a vărsat intenționat apă pe podea și mi-a ordonat să curăț. Calmă, am rupt o fâșie din rochia ei de designer și am șters podeaua cu ea. Ea a țipat, cerându-i soțului meu să mă dea afară — dar ceea ce a făcut el în schimb i-a zdrobit mândria și i-a distrus locul în lumea lui.
Capitolul 1: Oaspetele nepoftit
Priveliștea de la etajul 45 al turnului Sterling Heights era, de obicei, suficientă pentru a-mi liniști gândurile. În seara aceasta, însă, orizontul strălucitor al orașului părea să mă batjocorească.
— Elena? Vocea soțului meu, Mark, a răsunat din hol. Părea tensionat. S-a auzit ușa, apoi doi pași diferiți: pantofii grei ai lui Mark și clinchetul ascuțit al unor tocuri pe marmură. Mark a apărut în cadrul ușii, transpirat și agitat. Lângă el stătea o fată de vreo 23 de ani, într-o rochie Versace roșu-aprins, dintr-o colecție veche, care îi venea prost.
— Ea este… Chloe, s-a bâlbâit Mark. O verișoară îndepărtată. A pierdut trenul și n-avea unde să stea.
Chloe nu arăta a călătoare rătăcită. Arăta ca și cum venise direct din secțiunea VIP a unui club de noapte. S-a uitat prin sufrageria mea cu o lăcomie evidentă. — Verișorul trăiește bine, a spus ea cu un ton posesiv.
S-a dus direct la barul meu, și-a turnat un scotch vechi de 30 de ani și s-a apropiat de mine. În timp ce trecea pe lângă mine, am simțit parfumul ei: floral, sintetic, cu note de vanilie. Era același miros pe care îl simțisem pe gulerul lui Mark în acea dimineață și pe pielea lui acum două nopți.
— Locul ăsta, mi-a șoptit ea doar mie la ureche, mai devreme sau mai târziu, va fi al meu.
Capitolul 2: Balta și rochia
Chloe s-a lăsat pe canapeaua mea din in italian, albă și imaculată, legănându-și picioarele. — Mark spune că stai mult acasă. Trebuie să fie frumos să-i cheltuiești doar banii. — Gestionez gospodăria și am propriile mele investiții, am răspuns calm.
S-a ridicat brusc și, într-un gest voit, a înclinat paharul. Scotch-ul s-a vărsat pe marmura albă, formând o baltă lipicioasă între noi. — Ups, a spus ea cu dispreț. Curăță asta, vrei? Mark zice că ești obsedată de locul ăsta. Nu vrei să devină lipicios.
Mark a înghețat. Se uita la mine rugător, vrând să curăț mizeria amantei lui doar pentru a păstra liniștea. Ceva în mine s-a rupt. — Ai dreptate, am spus eu. Nu ar trebui să fie gunoi pe podeaua mea.
M-am ridicat, dar nu m-am dus după un mop. M-am oprit la câțiva centimetri de ea, am apucat tivul rochiei ei de mătase și, cu o mișcare bruscă, am tras în sus. RIIIP. Sunetul mătăsii rupte a fost violent și satisfăcător. Chloe a scos un țipăt ascuțit în timp ce rochia i s-a sfâșiat până la coapsă. M-am lăsat în jos, am mototolit fâșia roșie și am început să șterg scotch-ul de pe jos cu rochia ei – simbolul statutului ei.
— Mulțumesc, am spus aruncând cârpa însângerată de vin în coșul de gunoi. Materialul ăsta absoarbe bine. Data viitoare poartă bumbac.
Capitolul 3: Adevărul gol-goluț
— Nebună dracului! a urlat Chloe, tremurând de umilință. Mark, dă-o afară! Ai promis! — Ți-a promis ce mai exact? am întrebat eu, așezându-mă elegant în fotoliu. Că își va da afară soția pentru „verișoara” lui?
Chloe l-a apucat pe Mark de braț: — Spune-i, Mark! Spune-i cine sunt! Că mă iubești pe mine, nu pe „regina gheții”! Mi-ai dat inelul ăsta luna trecută! Ai zis că stai cu ea doar din milă!
M-am uitat la Mark. Arăta ca un șobolan încolțit. — Elena, puiule, nu e așa… a îngăimat el, îndepărtându-se de Chloe. Ea răstălmăcește totul… am fost beat.
— Ne-am văzut șase luni! a țipat Chloe. Ai zis că divorțezi și că o să trăim aici! Casa asta e a noastră! Am pus ceașca de ceai jos cu un clinchet ascuțit. — Mark, chiar ești un povestitor talentat.
Capitolul 4: În genunchi
Mark s-a uitat la luxul din jurul lui – cluburile private, mașinile sport, vacanțele. Apoi s-a uitat la Chloe, care urla ca o furie într-o rochie ruptă. Și în final, s-a uitat la mine. La numele de pe conturile bancare.
A făcut alegerea. A trecut pe lângă Chloe și s-a prăbușit în genunchi la picioarele mele, prinzându-mi mâna. — Elena, îmi pare atât de rău! Te rog, nu face asta! O să rup orice legătură cu ea. Te iubesc, nu mă arunca la gunoi!
Chloe a amuțit. Amantul „bogat și puternic” se târa la picioarele „bietei casnice”. — Mark, ce faci? Ridică-te! Ai zis că penthouse-ul e al tău!
Mi-am retras mâna. — A mințit, Chloe. Mark nu deține acest apartament. Nu deține mașina de jos. Nici măcar ceasul de la mână. Eu dețin clădirea. Familia mea a construit-o. Mark este doar un angajat la o firmă unde tatăl meu este acționar majoritar. Fără mine, Mark este un contabil cu mormane de datorii studențești.
M-am ridicat, privindu-l de sus. — Te-ai umilit singur, Mark. Chloe, vrei să mă dai afară din casa „voastră”? Verifică actele. Acest apartament este pe numele meu. Mark este doar un oaspete care și-a prelungit vizita nepermis de mult.
Capitolul 5: Gunoiul se scoate afară
Mark a încercat să protesteze, dar i-am scos valiza pe hol. — Afară. Amândoi. I-am împins în afara ușii de stejar și am încuiat. Pe monitorul de securitate, i-am văzut cum au început să se bată pe hol. Chloe îl împingea și îl numea „escroc”, în timp ce el o zdruncina, dând vina pe ea pentru că și-a pierdut biletul de aur.
În scurt timp, agenții de securitate i-au escortat afară din clădire. Telefonul mi-a vibrat: o notificare de la bancă. Mark încerca să retragă 5.000 de dolari de pe contul comun. Tranzacție refuzată. Înghețasem toate activele cu zece minute înainte.
Capitolul 6: Un toast pentru libertate
M-am întors în sufragerie. Podeaua strălucea. Am desfăcut o sticlă de vin de colecție pe care Mark o păstra pentru o „ocazie specială”. Am ieșit pe balcon, la etajul 45.
Am ridicat paharul spre noapte. — Noroc, „verișoaro”.
Vinul avea un gust infinit mai bun fără un mincinos alături. Am sunat avocatul familiei. — James? Pregătește actele de divorț. Motivul: Adulter și… prostie. — Înțeles. Schimbăm încuietorile mâine? — Nu-ți face griji, am spus uitându-mă la sufrageria mea imaculată. Deja am scos gunoiul.
Nu mai eram o soție. Nu mai eram o victimă. Eram proprietara vieții mele și, pentru prima dată, viitorul îmi aparținea în totalitate.
Ce părere ai despre modul în care Elena a gestionat situația?
Această lucrare este inspirată din evenimente și persoane reale, însă a fost ficționalizată în scopuri creative. Numele, personajele și detaliile au fost schimbate pentru a proteja intimitatea și pentru a îmbunătăți narațiunea. Orice asemănare cu persoane reale, în viață sau decedate, sau cu evenimente reale este pur întâmplătoare și nu este intenționată de către autor.
Autorul și editorul nu își asumă responsabilitatea pentru exactitatea evenimentelor sau pentru modul în care sunt portretizate personajele și nu sunt răspunzători pentru eventuale interpretări greșite. Această poveste este oferită „ca atare”, iar orice opinii exprimate aparțin personajelor și nu reflectă punctele de vedere ale autorului sau ale editorului.