În fiecare zi, Emma aduna dovezi cu o răbdare aproape dureroasă. Observa atent fiecare gest al Victoriei, fiecare insultă aruncată personalului, fiecare moment de cruzime mascată în autoritate.
A fost martoră de nenumărate ori cum menajerele noi, copleșite de teamă, își strângeau lucrurile în tăcere și părăseau conacul fără să privească înapoi.
În secret, Emma a aflat numele tuturor femeilor care lucraseră acolo înaintea ei. Le-a contactat una câte una. Toate aveau povești asemănătoare: umilințe zilnice, amenințări, jigniri. Niciuna nu îndrăznise să depună plângere. Toate credeau că, singure, în fața unui miliardar și a influenței lui, nu aveau nicio șansă.
Au urmat luni de muncă tăcută. Dovezi adunate cu grijă: mărturii, fotografii, înregistrări audio. Totul documentat meticulos.
Într-o dimineață, Emma a luat telefonul și a format un număr bine cunoscut.
— Agent Eva Brock, a spus ea calm. A venit momentul.
Câteva minute mai târziu, Victoria și soțul ei, palizi și complet debusolați, stăteau în fața ofițerilor, ascultând acuzații grave. Nu era vorba doar despre abuzurile asupra angajaților, ci și despre fraude financiare de proporții, ascunse cu grijă ani la rând.
Mai târziu, printre șoaptele ospătarilor și ale personalului, adevărul a ieșit la iveală: Emma era sora uneia dintre menajerele care suferiseră cel mai mult. O soră care lucra în poliție.
Emma știa că, fără dovezi solide, nimeni nu ar fi atins vreodată un miliardar. Așa că, după ce a pus totul la punct cu superiorii ei, s-a infiltrat sub acoperire în conac, asumându-și rolul de menajeră.
Cu răbdare și autocontrol, Emma a reușit să transforme umilința și nedreptatea într-o armă a justiției.