Ana a rămas în tăcere câteva secunde, strângând-o pe Ioana la piept.
— Nu, — a spus Ana ferm. — Nu o tund.
Doamna Maria a izbucnit:
— Cum adică nu?!
Mihai a intrat încet:
— Mamă… gata. Ajunge.
— Și tu ești de acord?
— Sunt de acord cu nevasta mea.
În dimineața aniversării, Ana a îmbrăcat-o pe Ioana într-o rochiță albă.
— Vai, ce frumoasă e!
— Uite ce păr are!
Doamna Maria zâmbea forțat.
— Nu i-ați tuns părul până la un an? a întrebat cineva.
Doamna Maria s-a uitat la Ioana.
— Nu… nu i-am tuns.
Mai târziu, s-a apropiat de Ana.
— Poate… unele lucruri se mai schimbă.
Ana a zâmbit.
— Da. Se schimbă.
Ioana a chicotit și a bătut din palme.
Autorul și editorul nu își asumă responsabilitatea pentru exactitatea evenimentelor sau pentru modul în care sunt portretizate personajele și nu sunt răspunzători pentru eventuale interpretări greșite. Această poveste este oferită „ca atare”, iar orice opinii exprimate aparțin personajelor și nu reflectă punctele de vedere ale autorului sau ale editorului.
Numele, personajele și anumite detalii au fost adaptate pentru a proteja intimitatea celor implicați și pentru a reda povestea într-o formă cât mai clară și coerentă. Orice asemănare cu persoane sau situații reale poate fi întâmplătoare. Emoțiile și trăirile prezentate aparțin personajelor și fac parte din firul narativ al acestei povești.