Partenerul meu de la întâlnire mi-a spus că nu ar trebui să mănânc desert, pentru că lui îi plac femeile slabe — iar eu m-am asigurat că nu va uita niciodată acea cină.

Radu aproape că a scăpat paharul din mână.

— Doamna Stanciu, cred că s-a înțeles greșit…

— Nu, l-am înțeles perfect, l-a întrerupt ea rece. Comentariile despre corpul femeilor, despre „disciplină”, despre cum o femeie trebuie să tacă și să arate bine lângă un bărbat. Foarte clar.

Radu a încercat să râdă forțat.

— Era doar o glumă…

— Nu. Era exact genul de comportament pe care compania noastră încearcă să-l elimine.

Partenera ei și-a încrucișat brațele și l-a privit dezgustată.

— Și sincer, comentariul despre desert a fost penibil.

M-am uitat spre Radu. Cu câteva minute înainte se comportase ca un bărbat convins că controlează totul.

Acum părea un copil prins cu minciuna.

— Încercam doar să creez o atmosferă relaxată… a bâiguit el.

— Ai umilit o femeie la prima întâlnire ca să pari superior, i-a răspuns doamna Stanciu. Și ai făcut asta chiar în fața mea.

Chelnerul a revenit exact atunci cu deserturile și cu sticla de șampanie.

Momentul nu putea fi mai perfect.

L-a privit pe Radu nesigur.

— Să o deschid?

Doamna Stanciu a zâmbit pentru prima dată.

— Desigur. Ar fi păcat să stricăm cadoul domnului.

Radu arăta de parcă voia să dispară sub masă.

M-am ridicat încet, luând punga elegantă în care chelnerul împachetase deserturile.

— Cred că eu plec, am spus calm.

Radu s-a uitat disperat spre mine.

— Poți măcar să explici că ai exagerat totul?

Am zâmbit scurt.

— Nu eu te-am făcut să spui lucrurile alea.

Doamna Stanciu și-a întors apoi privirea spre el.

— Și încă ceva, Radu… să nu te obosești să vii luni la birou. Discutăm direct cu HR-ul.

Fața lui s-a golit complet.

Eu mi-am luat paltonul și am ieșit din restaurant fără să mă mai uit înapoi.

Aerul rece de afară mi-a lovit obrajii și, pentru prima dată după mult timp, am simțit ceva ce aproape uitasem.

Ușurare.

Nu pentru că îl pusesem la punct.

Ci pentru că nu mai încercasem să fiu „drăguță” doar ca să fac un bărbat confortabil.

În seara aceea am mâncat singură jumătate din sufleul de ciocolată, mergând încet prin centrul orașului.

Și sincer?

A avut gust de libertate.


Autorul și editorul nu își asumă responsabilitatea pentru exactitatea evenimentelor sau pentru modul în care sunt portretizate personajele și nu sunt răspunzători pentru eventuale interpretări greșite. Această poveste este oferită „ca atare”, iar orice opinii exprimate aparțin personajelor și nu reflectă punctele de vedere ale autorului sau ale editorului.

Numele, personajele și anumite detalii au fost adaptate pentru a proteja intimitatea celor implicați și pentru a reda povestea într-o formă cât mai clară și coerentă. Orice asemănare cu persoane sau situații reale poate fi întâmplătoare. Emoțiile și trăirile prezentate aparțin personajelor și fac parte din firul narativ al acestei povești.