În zilele următoare nu i-am reproșat nimic.
Nu m-am certat cu el.
Nu i-am făcut scandal.
Pur și simplu am început să mă ocup de moștenire.
Am mers la notar.
Am discutat cu avocatul.
Am deschis un cont bancar doar pe numele meu.
Radu nici măcar nu m-a întrebat ce fac.
Era prea ocupat să-și trăiască noua viață.
Se trezea târziu.
Ieșea la cafea cu prietenii.
Se uita la meciuri.
Își cumpărase chiar și un abonament la sală.
— În sfârșit pot să mă bucur și eu de viață, îmi spunea râzând.
Între timp, eu continuam să mă ocup singură de fetița noastră, de casă și de toate actele legate de succesiune.
După aproape două săptămâni, l-am invitat la o discuție.
— Trebuie să semnăm niște documente, i-am spus.
A venit zâmbind.
Era convins că urma să-i dau acces la bani.
Avocatul a pus calm dosarul pe masă.
— Doamnă Elena, conform testamentului, întreaga moștenire vă aparține exclusiv.
Bunurile sunt proprii și nu intră în patrimoniul comun al soților.
Radu a ridicat sprâncenele.
— Stați puțin… adică și casa… și economiile…
— Da, a răspuns avocatul. Sunt bunuri personale. Doar doamna Elena decide cum vor fi administrate.
Zâmbetul lui a dispărut.
— Dar… suntem căsătoriți…
— Exact, a spus avocatul. Însă legea este foarte clară în această situație.
În mașină a fost tăcere.
Ajunși acasă, Radu a încercat să schimbe tonul.
— Iubito… până la urmă suntem o familie…
L-am privit calm.
— Așa este.
O familie în care fiecare trebuie să contribuie.
Tu ai decis singur că nu mai muncești.
Eu nu am fost întrebată.
A doua zi i-am întins câteva anunțuri de angajare.
— Ce sunt astea?
— Locuri de muncă.
Ai spus că eu trebuie să întrețin familia.
Eu spun că într-o familie adevărată muncesc amândoi.
După câteva clipe de tăcere, a înțeles.
Două zile mai târziu și-a retras demisia și și-a găsit un nou loc de muncă.
Pentru prima dată după mult timp, a început să mă întrebe dacă am nevoie de ajutor cu fetița.
Gătea.
Făcea cumpărături.
O culca seara.
Într-o noapte, după ce am adormit-o pe cea mică, s-a apropiat de mine.
— Îmi pare rău.
Am fost egoist.
N-am înțeles nici cât ai muncit acasă, nici cât ai suferit când ai pierdut-o pe bunica.
L-am privit câteva secunde.
— Banii pot schimba viața unui om.
Dar nu trebuie să-i schimbe caracterul.
A dat din cap în tăcere.
Moștenirea bunicii mi-a adus liniște financiară.
Dar cea mai importantă lecție a fost alta.
Într-o familie, iubirea nu înseamnă să trăiască unul pe munca celuilalt.
Înseamnă să trageți amândoi în aceeași direcție, indiferent câți bani aveți.