Victor a rămas câteva clipe în tăcere.
— Cosmin… vorbești serios?
— Mai serios ca niciodată.
— Dacă află Emma…
— O să afle. Dar după ce băieții vor avea cele mai frumoase amintiri din copilărie.
A oftat lung.
— Mi-e teamă de scandal.
— Iar mie mi-e teamă că peste zece ani o să-ți pară rău că ai lăsat frica să decidă în locul tău.
N-a mai spus nimic.
După câteva secunde a râs încet.
— Bine… fac bagajele.
—
Emma a plecat în delegație două zile mai târziu.
În dimineața următoare, Victor i-a spus că îi duce pe băieți câteva zile la munte, împreună cu bunicii.
— Perfect, a răspuns ea fără să ridice privirea din telefon. Să nu uitați să-mi trimiteți poze cu corturile.
Victor și-a mușcat buza ca să nu râdă.
O oră mai târziu eram cu toții în aeroport.
Luca și Matei habar n-aveau unde mergem.
— Unchiule, de ce e avionul atât de mare?
— Pentru că ne duce într-un loc magic.
— Mai magic decât muntele?
— Mult mai magic.
Când au văzut prima dată castelul din Disneyland Paris, amândoi au rămas nemișcați.
Matei m-a prins de mână.
— Unchiule… chiar există?
Luca avea lacrimi în ochi.
— Credeam că e doar în desene…
În clipa aceea am știut că fiecare leu cheltuit merita.
Timp de cinci zile am uitat cu toții de probleme.
Victor nu mai era profesorul obosit.
Era doar un tată care alerga cu băieții dintr-o atracție în alta.
Tata, care acasă părea mereu sobru, râdea cu poftă pe montagne russe.
Mama făcea poze la fiecare zece minute și spunea întruna:
— Stați așa… încă una!
Într-o seară priveam artificiile deasupra castelului.
Luca s-a așezat lângă mine și și-a sprijinit capul pe umărul meu.
— Unchiule…
— Da?
— Asta e cea mai frumoasă zi din viața mea.
Am simțit un nod în gât.
— Și a mea.
— Promiți că mai venim?
— Promit că oriunde o să mă duc în lume, pentru voi o să existe întotdeauna loc în bagaj.
M-a îmbrățișat fără să spună nimic.
În clipa aceea am înțeles că familia nu se măsoară în acte sau în cuvinte.
Se măsoară în timp.
În amintiri.
În oameni care aleg să fie acolo.
—
Ne-am întors acasă chiar în ziua în care Emma revenea din delegație.
Ne adunaserăm cu toții la părinții mei.
Băieții povesteau întruna.
Râdeau.
Arătau fotografii.
Nu-și mai încăpeau în piele de fericire.
Atunci ușa s-a deschis.
Emma.
S-a oprit în prag.
S-a uitat la fotografiile cu castelul.
La urechile lui Mickey.
La zâmbetele băieților.
Apoi la mine.
— Ce înseamnă toate astea?
Victor s-a ridicat încet.
— Emma…
— I-ați dus la Disneyland?
N-a răspuns nimeni.
— Serios? Fără mine?
Băieții au alergat spre ea.
— Mami! A fost minunat!
— Ne-am dat în toate!
— Unchiul Cosmin ne-a făcut cea mai tare surpriză!
Emma încerca să zâmbească, dar era limpede că fierbea.
S-a întors spre Victor.
— Cum ai putut să faci asta fără să mă întrebi?
Pentru prima dată de când îi cunoșteam, fratele meu nu și-a plecat privirea.
— Pentru că ai hotărât singură că fratele meu nu este suficient de familie ca să vină la aniversarea propriilor nepoți.
Emma a rămas fără replică.
Victor a continuat:
— Omul acesta a plătit vacanța pentru noi toți. Fără să ceară nimic în schimb. Iar tu ai vrut să-l scoți din viața copiilor mei doar pentru că nu trăiește așa cum îți imaginezi tu că ar trebui.
În cameră era liniște.
Mama s-a apropiat de Emma.
— Știi ce au povestit băieții cinci zile la rând?
Emma n-a răspuns.
— Cât de mult îi iubește unchiul lor.
Atât.
Nu despre hotel.
Nu despre castel.
Nu despre cadouri.
Despre iubire.
Luca a tras-o atunci pe Emma de mână.
— Mami…
— Da?
— Știi care a fost cea mai frumoasă parte?
Ea a încercat să zâmbească.
— Care?
— Că am fost toată familia împreună.
S-a uitat apoi spre mine.
— Mai puțin tu…
Emma a coborât privirea.
Pentru prima dată nu mai avea nimic de spus.
Înainte să plec, Victor m-a condus până la mașină.
M-a îmbrățișat.
— Îți mulțumesc.
— Pentru ce?
— Pentru că mi-ai amintit că uneori familia trebuie apărată. Chiar și atunci când asta supără pe cineva.
Am pornit motorul și am plecat.
În oglinda retrovizoare îi vedeam pe Luca și Matei făcându-mi cu mâna din poartă.
Și mi-am dat seama că Emma putea să-mi ia o invitație.
Dar nu putea să-mi ia niciodată locul din inimile celor doi băieți.