Am rămas câteva clipe cu telefonul în mână.
Din capelă se auzeau ultimele rugăciuni.
Oamenii începeau să iasă încet spre cimitir.
Mi-am ridicat privirea spre Iulian.
Stătea lângă Monica.
Ea îi arăta ceva pe telefon.
Amândoi zâmbeau.
În ziua în care își conduceau mama pe ultimul drum.
Pentru prima dată în viața mea, imaginea fiului meu mi s-a părut străină.
După ceremonie nu m-am întors acasă.
Am mers direct la biroul lui Octavian Munteanu.
Secretara m-a condus imediat în cabinet.
Pe biroul masiv din lemn mă așteptau un plic alb și un stick de memorie.
— Elena mi le-a adus acum trei săptămâni, spuse Octavian. Mi-a spus că, dacă pățește ceva neașteptat, să ți le înmânez doar ție.
Mi-au început să-mi tremure mâinile.
Am desfăcut plicul.
Prima pagină era scrisă de mâna soției mele.
“Ernesto, dacă citești aceste rânduri, înseamnă că temerile mele s-au adeverit. Nu vreau să acuzi pe nimeni fără dovezi. De aceea am păstrat totul pe acest stick.”
Am introdus memoria în laptop.
Primul fișier conținea extrase bancare.
Am recunoscut imediat conturile noastre.
În ultimele luni fuseseră făcute mai multe transferuri consistente către contul lui Iulian.
Am închis ochii.
Dar adevăratul șoc abia urma.
Am deschis următorul fișier.
Era o înregistrare audio.
Vocea Monicăi s-a auzit limpede.
— Dacă obținem procura, putem vinde terenul fără ca Ernesto să afle.
După câteva secunde s-a auzit și vocea lui Iulian.
— Mai trebuie doar să așteptăm. Oricum tratamentul o slăbește din ce în ce mai tare.
Am simțit că nu mai pot respira.
— Dumnezeule…
Octavian și-a coborât privirea.
— Elena începuse să creadă că cineva îi modifica medicamentele. De aceea și-a făcut analize și a început să strângă dovezi. Nu voia să acuze pe nimeni până nu avea certitudini.
În dosar se aflau și rapoarte medicale.
Analizele indicau prezența unor substanțe care nu făceau parte din tratamentul prescris.
Nu dovedeau o crimă.
Dar justificau deschiderea unei anchete.
Octavian a închis laptopul.
— Am predat deja copii ale tuturor documentelor avocatului companiei. Dacă ești pregătit, mergem împreună la poliție.
Au urmat luni întregi de investigații.
Au fost audiați medici.
Farmaciști.
Martori.
Expertiza medico-legală a stabilit că administrarea necorespunzătoare a tratamentului contribuise la agravarea gravă a stării Elenei.
În paralel, anchetatorii au descoperit documente privind încercările de preluare a bunurilor familiei prin procuri și transferuri financiare.
Cei implicați au fost trimiși în fața justiției pentru faptele constatate în urma anchetei.
Pentru mine însă, cea mai grea pedeapsă fusese deja executată.
Îmi pierdusem femeia alături de care trăisem mai bine de treizeci de ani.
Într-o seară de toamnă am mers singur la mormântul Elenei.
Am așezat un buchet de crini albi pe piatra rece.
Am rămas mult timp fără să spun nimic.
În cele din urmă am șoptit:
— Ai avut grijă de mine până la capăt…
Vântul mișca încet frunzele copacilor.
Pentru prima dată de la înmormântare, durerea nu mai era însoțită de întrebări.
Elena reușise să lase în urmă ceea ce conta cel mai mult.
Adevărul.