Am simțit cum îmi fuge pământul de sub picioare.
— Ce vrei să spui că nu era singur?
Marian a oftat adânc.
— Era o femeie cu el. Când am spart ușa, amândoi au început să țipe la mine să ies afară.
Am închis ochii pentru o clipă.
Parcă nu mai puteam respira.
— Mara… a văzut?
— Nu. Am tras-o imediat afară din casă. Era speriată și plângea. Credea că tatăl ei pățise ceva.
I-am mulțumit cu greu și m-am întors în casă.
Fiecare pas până în sufragerie mi s-a părut mai greu decât cel dinainte.
Andrei stătea pe canapea și se uita la televizor de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat.
M-a privit doar o clipă.
— Ce s-a întâmplat?
— Marian mi-a spus adevărul.
Fața i s-a schimbat instantaneu.
— Ce adevăr?
— Cine era cu tine în baie?
A rămas tăcut.
— Andrei… te întreb pentru ultima dată.
Tăcerea lui a fost suficientă.
— Era doar… o prietenă, a spus în cele din urmă.
Am simțit că mi se face greață.
— Ai adus o altă femeie în casa noastră cât timp eram plecată?
Nu răspundea.
— Și fiica ta a crezut că ești în pericol. A alergat plângând la vecini ca să te salveze.
Andrei și-a acoperit fața cu palmele.
— A fost o greșeală…
— Nu.
L-am întrerupt înainte să termine.
— O greșeală este când uiți aniversarea sau spargi o farfurie. Tu ai ales să aduci o altă femeie în casa în care locuiește copilul tău.
Vocea îi tremura.
— Te rog… putem trece peste asta.
L-am privit câteva secunde.
În fața mea nu mai era bărbatul cu care mă căsătorisem.
Era un om care își pusese propria aventură mai presus de familia lui.
— Nu pot.
Am urcat la etaj și am început să pun haine în două bagaje.
Când Mara s-a trezit dimineața, i-am spus doar că vom sta o vreme în altă parte.
N-am întrebat-o nimic despre ziua aceea.
Nu voiam să retrăiască momentele care o speriaseră.
Andrei a încercat să mă oprească înainte să ieșim din casă.
— Ioana, te rog… mai dă-mi o șansă.
Mi-am ridicat privirea spre el.
— În clipa în care fiica noastră a fugit plângând după ajutor, căsnicia noastră se terminase deja. Eu doar refuzasem încă să văd asta.
A rămas nemișcat în ușă.
Eu am luat-o pe Mara de mână și am plecat.
Câteva săptămâni mai târziu am depus actele de divorț.
Nu a fost cea mai ușoară decizie din viața mea.
Dar de fiecare dată când îmi aminteam de fetița mea alergând speriată la vecini, convinsă că tatăl ei era în pericol, știam că nu puteam să-i ofer un exemplu în care minciuna și trădarea sunt iertate fără consecințe.
Uneori, o ușă spartă nu distruge doar o baie.
Poate distruge o familie întreagă.