Partea a 2-a – Continuarea poveștii 👉 Alina a rămas cu gura întredeschisă.
S-a uitat la mine, apoi la Mihai.
— Mamă? a întrebat încet.
Mihai a privit mopul, găleata și halatul meu albastru. Apoi s-a uitat la ea.
— Da. Mama mea.
Alina a încercat imediat să-și schimbe tonul.
— Mihai, eu nu știam… Nu mi-a spus nimeni cine este.
— Asta e problema? a întrebat el. Că nu știai cu cine vorbești?
— Nu, dar… eu am crezut că este femeia de serviciu.
— Și dacă era? a spus Mihai. Asta îți dădea dreptul să o umilești?
Alina a privit spre foile ude de cafea, apoi spre mine.
— A făcut mult zgomot cu mopul. M-am speriat și am vărsat cafeaua. Iar ea mi-a vorbit urât.
— Mama stătea în hol când ai vărsat tu cafeaua, i-am spus liniștit.
Mihai s-a apropiat de măsuță. A văzut cataloagele, lista de nuntă udă și expresia Alinei.
— Ce i-ai spus? a întrebat.
Alina a tăcut.
— Ce i-ai spus mamei mele? a repetat el.
Am înțeles că nu avea rost să-l las să ghicească.
— Mi-a explicat că după nuntă va fi stăpână în casa asta. Că va arunca lucrurile vechi, va face un dressing din camera mică și îi va spune mamei tale să ne viziteze mai rar.
Mihai a devenit palid.
— Ali?
— Au fost vorbe spuse la nervi, a răspuns repede. Nu poți să mă judeci după o discuție cu o străină care se plimba prin casa noastră cu mopul.
— Nu este casa ta, a spus el încet.
Alina a ridicat bărbia.
— Va fi casa noastră după nuntă.
Am privit-o pentru prima dată fără nicio urmă de îndoială.
— Te înșeli.
S-a întors spre mine, iritată.
— Ce înseamnă asta?
— Când Mihai a cumpărat apartamentul, îi lipsea o parte importantă din bani. Eu am vândut căsuța de la țară și i-am dat toate economiile mele. Iar la notar, o cotă din apartament a fost trecută pe numele meu.
Alina a încremenit.
— Ești coproprietară?
— Da.
— Știai asta? l-a întrebat pe Mihai.
— Bineînțeles că știam, a răspuns el. Mama mea a făcut sacrificiul acela fără să-mi ceară nimic în schimb.
Alina a început să râdă nervos.
— Deci eu trebuia să locuiesc într-un apartament unde mama ta poate decide orice?
— Nu, a spus Mihai. Urma să locuiești cu mine. Dar tu nu ai întrebat niciodată ce fel de om sunt. Te-a interesat doar ce poți schimba aici.
A luat catalogul de baie de pe masă și l-a închis.
— Nu poți anula nunta din cauza unei scene cu mopul, a spus Alina.
— Nu o anulez din cauza mopului, i-a răspuns. O anulez pentru că ai tratat-o pe mama mea ca pe o slugă. Și pentru că ai arătat limpede ce crezi despre oamenii care nu îți pot oferi ceva.
Alina l-a privit lung.
— Atunci mama ta să-ți transfere partea înainte de nuntă. Dacă vrei să începem o familie, trebuie să avem intimitate.
Mihai a rămas tăcut câteva secunde.
Apoi a întins mâna.
— Dă-mi inelul.
Ea a clipit.
— Ce?
— Inelul de logodnă, Alina.
— Nu vorbești serios.
— Ba da.
Cu mâinile tremurânde, și-a scos inelul și l-a pus pe masă, lângă foile pătate de cafea.
— O să regreți, a spus ea. O să rămâi toată viața cu mama ta și cu chiftelele ei.
Apoi și-a luat geanta și a ieșit trântind ușa.
Mihai a rămas nemișcat în mijlocul sufrageriei.
— Mamă, iartă-mă, a spus în cele din urmă. Nu am văzut cine era cu adevărat.
M-am apropiat de el.
— Oamenii ca ea nu își arată adevărata față celor de la care speră să obțină ceva. Important este că ai aflat înainte de nuntă.
A luat mopul din mâna mea și l-a sprijinit lângă perete.
— De acum, tu nu mai faci curățenie în casa mea nici măcar pentru o zi.
Am zâmbit.
— Atunci măcar încălzești tu chiftelele. Sunt în frigider.
Mihai a râs pentru prima dată în acea zi.
Nunta a fost anulată. O parte din avansuri s-au pierdut, iar listele invitaților au rămas pătate de cappuccino pe masa din sufragerie.
Dar fiul meu nu pierduse o nuntă.
Evitase o viață întreagă lângă cineva care îl iubea mai puțin decât iubea apartamentul lui.