Partea a 2-a – Continuarea poveștii 👉 Carla s-a uitat la valize.
Apoi la Andrei.
— Ce faci?
El și-a pus calm mâinile pe spătarele a două scaune.
— Ai spus că mă testezi.
— Și?
— Testul s-a terminat.
Carla a râs, dar de data aceasta se vedea că râsul era forțat.
— Ce înseamnă asta?
— Înseamnă că ai două săptămâni să-ți găsești alt loc unde să stai.
Fața i s-a înroșit.
— Andrei, nu poți să faci asta!
— Nu te dau afară astăzi.
— Nici măcar nu este casa ta!
M-am ridicat.
— Ba da, Carla. Este casa noastră.
S-a întors spre mine.
— Tu ești de acord cu asta?
— Da.
— Deci mă dați afară pentru un prosop?
Andrei a clătinat din cap.
— Nu prosopul este problema. Diana ți-a spus că un comportament o face să se simtă inconfortabil în propria casă. Ai continuat intenționat și apoi ai recunoscut că încerci să mă tentezi ca să vezi ce fac.
— Nu încerc să te tentez!
— Tu ai numit-o test.
Carla și-a strâns prosopul.
— Sora mea e geloasă și tu îi faci jocul.
— Nu, a spus Andrei. Îmi respect soția.
Carla s-a întors spre mine.
— După tot ce mi s-a întâmplat, chiar mă dai afară?
— Îți dau două săptămâni să găsești unde să locuiești. Este foarte diferit.
— N-am bani.
— Te ajut să cauți o cameră. Poți vorbi și cu mama și tata.
— Deci asta așteptai. Să scapi de mine.
— Eu te-am primit aici.
— Iar acum alegi un bărbat în locul surorii tale.
Asta m-a făcut să mă opresc.
— Nu aleg între voi. Aleg să nu mai fiu lipsită de respect în casa mea.
Carla a urcat și a trântit ușa.
Câteva ore mai târziu, a coborât îmbrăcată.
De data aceea nu mai era furioasă.
Părea epuizată.
— Radu m-a înșelat.
Știam că despărțirea fusese urâtă.
Nu știam asta.
Carla s-a așezat.
— L-am prins cu altă femeie. După șase ani. Și înainte de asta mă făcea nebună de fiecare dată când îl întrebam dacă se întâmplă ceva.
Am început să înțeleg.
— De asta îl testai pe Andrei?
A dat din cap.
— Voiam să văd dacă toți sunt la fel.
— Și dacă Andrei ar fi reacționat?
Carla nu mi-a răspuns.
— Eu eram cea care trebuia să trăiască apoi cu rezultatul testului tău.
Și-a coborât privirea.
— Nu m-am gândit așa.
— Știu.
Am stat câteva secunde în liniște.
— Îmi pare rău pentru ce ți-a făcut Radu. Dar asta nu schimbă ce s-a întâmplat aici.
A ridicat capul.
— Tot trebuie să plec?
— Da.
Pentru prima dată, n-a încercat să negocieze.
Carla a rămas exact cele două săptămâni.
Nu a mai apărut în bucătărie în prosop și nu l-a mai “testat” pe Andrei.
Și-a găsit o cameră de închiriat pe care și-o putea permite și s-a mutat.
Am ajutat-o cu bagajele.
Atât.
Nu i-am plătit chiria și nu am transformat despărțirea ei într-un motiv pentru a-i rezolva viața.
Înainte să plece, Carla a venit la mine.
— Îmi pare rău.
— Știu.
— Nu voiam să-ți stric căsnicia.
— Poate că nu. Dar ai fost dispusă să te joci cu ea ca să afli ceva pentru tine.
A dat din cap.
Ne-am îmbrățișat, dar lucrurile nu au revenit imediat la normal.
Carla era în continuare sora mea.
Andrei era în continuare soțul meu.
Iar ea nu mai locuia cu noi.
Asta a rămas consecința.
Pentru că puteam să înțeleg de ce ajunsese să nu mai aibă încredere în bărbați fără să-i permit să transforme căsnicia mea în locul în care își verifica fricile.