Partea a 2-a – Continuarea poveștii 👉 — Nu, Mihai.
Am spus-o suficient de tare încât Roxana să mă audă.
La telefon s-a făcut liniște.
— Anca? întrebă ea.
— Da.
— Nu înțeleg. Mihai mi-a spus că vorbește cu tine.
— A vorbit.
— Și?
— Și nu cumpărăm telefoanele.
Tonul ei s-a schimbat imediat.
— Dar eu le-am promis copiilor.
— Nu trebuia să le promiți ceva ce urma să plătească altcineva.
— Sunt nepoții lui Mihai!
— Știu.
— Denisa este singura din clasă cu telefonul ăla vechi.
— Roxana, ți-am dat 6.350 de lei în opt luni.
Mihai s-a uitat la mine.
Roxana a tăcut câteva secunde.
— Nu mi-ai dat tu. M-a ajutat fratele meu.
— Din banii familiei noastre.
— Mihai muncește pentru banii lui.
— Exact. Iar eu muncesc pentru prima mea.
A închis.
Am crezut că discuția se terminase.
M-am înșelat.
În următoarea oră, Mihai a primit trei mesaje de la ea.
Apoi l-a sunat mama lor.
Roxana îi spusese că eu refuzam să-i ajut copiii și că îl obligam pe Mihai să aleagă între soție și soră.
— Mama spune că putem lua măcar un telefon acum, mi-a zis Mihai.
M-am uitat la el.
— Tu ce spui?
— Spun că nu vreau scandal în familie.
— Nici eu. Dar asta nu înseamnă că plătesc ca să-l evit.
Mihai s-a așezat.
— Este sora mea, Anca.
— Știu.
— După divorț a rămas singură cu copiii.
Asta era propoziția pe care o auzisem de opt luni.
— Nu este chiar povestea pe care o spune Roxana.
Mihai și-a ridicat privirea.
— Ce înseamnă asta?
N-am răspuns imediat.
Liviu mă rugase să păstrez secretul.
Și îl păstrasem.
Dar Roxana transformase divorțul într-o poveste în care el era bărbatul care își abandonase familia, iar ea victima care trebuia întreținută de ceilalți.
— Anca?
— Liviu n-a plecat pur și simplu.
Mihai s-a încruntat.
— De unde știi?
— Pentru că am vorbit cu el în septembrie.
— Despre ce?
Am tras aer în piept.
— Despre motivul divorțului.
Telefonul lui Mihai a sunat din nou.
Roxana.
De data asta el a pus apelul pe difuzor.
— Ce mai este? întrebă.
— Vreau să știu dacă îi cumperi sau nu, spuse ea. Nu pot să-i țin pe copii în suspans pentru că Anca s-a trezit zgârcită.
— Nu le cumpărăm, am spus.
— Tu taci! Din cauza ta Mihai a început să se poarte de parcă eu sunt problema. În loc să te uiți la mine, întreabă-l pe Liviu de ce și-a abandonat copiii.
Am privit spre Mihai.
Acolo se terminase posibilitatea mea de a tăcea.
— Roxana, nu mai folosi povestea asta.
A urmat o pauză.
— Ce poveste?
— Că Liviu a plecat pur și simplu și te-a lăsat singură cu copiii.
Vocea ei s-a schimbat.
— Nu știi nimic despre căsnicia mea.
— Știu de testul ADN.
Mihai a încremenit.
Din telefon nu s-a mai auzit nimic.
— Ce test? întrebă el.
Roxana interveni imediat:
— Mihai, nu o asculta.
— Ce test, Anca?
M-am uitat la el.
— Liviu a aflat că Denisa nu este biologic fiica lui.
Mihai nu a spus nimic.
— Minte! izbucni Roxana.
— Liviu mi-a spus că a făcut testul după ce a început să aibă suspiciuni. Când te-a confruntat, ai recunoscut.
— Închide telefonul! strigă Roxana.
Mihai nu l-a închis.
— Este adevărat?
— Mihai…
— Te-am întrebat dacă este adevărat.
Au urmat câteva secunde de tăcere.
— Da.
Mihai s-a ridicat de pe scaun.
— Și noi de opt luni îl facem pe Liviu nenorocit?
— Nu înțelegi…
— Mama îl vorbește de rău peste tot. Eu am făcut-o. Tu ne-ai lăsat să credem că pur și simplu și-a abandonat familia.
— M-a înșelat și el emoțional ani întregi!
— Nu schimba subiectul.
Roxana a început să plângă.
— Am doi copii și sunt singură. Ce vrei să fac?
— Să nu mai minți și să nu mai promiți lucruri pe banii noștri, răspunse Mihai.
Era prima dată când îl auzeam vorbindu-i așa.
— Deci o alegi pe ea.
— Nu aleg pe nimeni. Îți spun că nu mai pot continua așa.
— Sunt sora ta!
— Și Anca este soția mea. Iar prima ei nu este bugetul tău pentru cadouri.
Roxana a început să-i reproșeze fiecare lucru pe care îl făcuse pentru el de-a lungul anilor.
Mihai a ascultat câteva minute.
Apoi a spus:
— Nu-ți mai trimit bani.
Plânsul s-a oprit.
— Ce?
— Dacă apare o urgență reală cu copiii, putem discuta. Dar nu rate, nu telefoane, nu cumpărături și nu bani în fiecare lună.
— N-ai voie să-mi faci asta.
— Ba da.
Roxana a închis.
Conflictul nu s-a terminat acolo.
În următoarele zile, mama lor și două rude l-au sunat pe Mihai să-i spună că își abandonează sora.
Nu le-am spus secretul Denisei.
Nici Mihai nu l-a spus.
Le-a răspuns doar că Roxana este adultă și că el nu o mai poate întreține.
Roxana a încercat apoi să-l contacteze fără să știu eu.
I-a cerut 800 de lei pentru întreținere.
Mihai mi-a arătat mesajul.
— Ce facem?
Era prima dată când mă întreba înainte.
— Tu ce crezi?
S-a uitat din nou la mesaj.
— Cred că dacă îi trimit, peste două săptămâni va exista altă urgență.
N-a trimis banii.
Nu s-a întâmplat nicio minune după aceea.
Roxana nu și-a găsit serviciu în trei zile și nici nu ne-a mulțumit pentru “lecție”.
S-a supărat.
A încetat să mă mai sune și, o vreme, a vorbit cu Mihai numai când era absolut necesar.
După câteva săptămâni, a început să caute de lucru mai serios. Nu pentru că îi venise brusc cheful, ci pentru că sursa constantă de bani dispăruse.
Mihai a suferit din cauza rupturii dintre ei.
Dar nu și-a schimbat decizia.
Iar noi am stabilit o regulă pe care trebuia s-o fi avut de la început: niciunul dintre noi nu mai dădea sume importante rudelor fără să discutăm și să fim amândoi de acord.
Cei 4.000 de lei au rămas la noi.
N-am cumpărat telefoanele.
Roxana a rămas sora lui Mihai, dar nu a mai fost responsabilitatea noastră financiară.
Iar secretul Denisei nu a devenit armă într-un război de familie.
A rămas între adulții care îl știau, acolo unde trebuia să rămână.