Partea a 2-a – Continuarea poveștii 👉
Lidia se uita la Daniel de parcă nu-l mai recunoștea.
— Cum ai îndrăznit să faci asta propriei tale mame?!
Frișca îi curgea pe bărbie, iar rochia ei elegantă era pătată.
Daniel a pus farfuria goală pe masă.
— Acum cinci minute râdeai, mamă. Ce s-a schimbat?
— M-ai umilit în fața tuturor!
— Interesant. Când i-ai făcut exact același lucru Ioanei, era o glumă.
Unul dintre invitați și-a ascuns un zâmbet. Ceilalți priveau în tăcere.
Lidia s-a întors spre mine.
— Tu l-ai pus să facă asta!
Încă aveam frișcă în păr și rimel întins sub ochi.
— Lidia, acum cinci minute plângeam în toaleta restaurantului. N-am avut timp să organizez nimic.
Daniel a făcut un pas spre mama lui.
— Și mai este ceva. De astăzi nu-ți mai plătesc abonamentul la club, salonul, weekendurile la spa și vacanțele.
Lidia a încremenit.
— Nu poți să-mi faci asta!
— Ai casa ta, pensia și economiile tale. Nu te las fără mâncare sau medicamente. Dar nu mai plătesc pentru luxul tău.
— După tot ce am făcut pentru tine?
— După tot ce i-ai făcut soției mele, mamă.
Lidia și-a luat geanta și a plecat furioasă.
Petrecerea a continuat, deși atmosfera nu mai era aceeași.
Mai târziu, când am rămas singuri, m-am întors spre Daniel.
— Sunt supărată pe tine.
A coborât privirea.
— Știu.
— Paisprezece ani am ascultat insultele mamei tale. Paisprezece ani mi-ai spus că așa este ea.
— Ai dreptate.
— Nu devii soțul perfect doar pentru că i-ai întors o felie de tort în față.
A oftat.
— Nu mă consider perfect. Am fost laș, Ioana. Era mai simplu să-ți cer ție să suporți decât să o supăr pe mama.
Pentru prima dată, nu mai încerca să-i găsească scuze.
— Asta a contat mai mult decât tortul, i-am spus.
M-a luat de mână.
— Îmi pare rău că mi-au trebuit paisprezece ani.
Am vrut să cred că lucrurile se terminaseră acolo.
M-am înșelat.
O săptămână mai târziu, am primit un mesaj de la Corina, una dintre prietenele Lidiei de la club.
„Ioana, pot să te întreb ceva? Cât de gravă este situația financiară a Lidiei?”
Am rămas privind telefonul.
I-am răspuns că, din câte știam, Lidia nu avea probleme cu plata cheltuielilor obișnuite.
Corina m-a sunat imediat.
— Atunci de ce ne-a spus că Daniel a lăsat-o fără niciun ban?
— Cum adică?
— Mi-a cerut bani pentru curent. A spus că nu mai poate plăti facturile și că îi este rușine să ceară ajutor.
Am simțit cum îmi urcă sângele în obraji.
— Cât i-ai dat?
— O mie de lei.
— Corina, Daniel nu i-a plătit niciodată curentul. Nici mâncarea. A încetat să-i plătească abonamentul la club și cheltuielile de lux.
La celălalt capăt al firului s-a făcut liniște.
— Nu se poate…
Am întrebat-o dacă știa și de alte persoane care o ajutaseră.
Mi-a spus că Lidia vorbise despre situația ei la mai multe întâlniri.
În aceeași zi am sunat alte două femei din grup.
Una îi dăduse 1.200 de lei, crezând că riscă să rămână fără electricitate.
Cealaltă îi împrumutase 500 de lei pentru o presupusă urgență.
Poveștile nu erau identice, dar aveau același început: Daniel o abandonase financiar după ce se însurase cu o femeie care îl întorsese împotriva propriei mame.
Când i-am povestit soțului meu, a rămas fără cuvinte.
— O sun eu, a spus.
— Nu, Daniel. De data asta vorbesc eu.
— Ce vrei să faci?
— Vreau ca femeile acelea să știe pentru ce au dat bani.
Corina mi-a spus că sâmbătă urma să aibă loc un prânz la club și că majoritatea prietenelor Lidiei vor fi prezente.
M-a invitat și pe mine.
I-am trimis înregistrarea făcută de unul dintre invitații de la aniversare. Se vedea clar cum Lidia îmi împingea tortul în față, râdea, iar Daniel îi întorcea gestul după ce eu plecasem plângând.
Sâmbătă am intrat în sala clubului.
Lidia stătea în capul unei mese lungi.
— Niciodată nu mi-am imaginat că propriul meu fiu mă va lăsa să mă descurc singură la vârsta mea, le spunea femeilor.
Când m-a văzut, a amuțit.
— Ce cauți aici?
— Corina m-a invitat.
— Este o întâlnire privată!
Corina s-a ridicat.
— Eu am rugat-o să vină, Lidia. Vrem să lămurim câteva lucruri.
M-am apropiat de masă.
— Am aflat că le-ai spus prietenelor tale că Daniel te-a lăsat fără bani pentru facturi și mâncare.
— Exact asta a făcut!
— Nu, Lidia. A încetat să-ți plătească salonul, clubul, spa-ul și vacanțele.
O femeie a întrebat:
— Dar ce s-a întâmplat, de fapt, la aniversare?
Corina a pornit înregistrarea pe ecranul din sală.
Toate au văzut cum Lidia îmi împingea tortul în față.
Au auzit-o râzând.
Au văzut cum am fugit plângând.
Apoi au văzut reacția lui Daniel.
Lidia și-a încrucișat brațele.
— Vedeți? Fiul meu m-a atacat în fața tuturor!
— După ce ai făcut exact același lucru nurorii tale, a spus Corina.
— A fost o glumă!
— Atunci de ce gestul lui Daniel nu ți s-a părut amuzant?
Lidia n-a răspuns.
Am explicat că Daniel îi plătise ani întregi cheltuieli opționale, deși ea avea venituri proprii și o locuință fără credit.
— Nimeni nu i-a luat banii de mâncare. Nimeni nu i-a oprit curentul. Nu a fost lăsată pe drumuri.
Atunci una dintre femei s-a întors spre Lidia.
— Mie mi-ai spus că ai nevoie de bani pentru factura la electricitate.
— Era o perioadă dificilă!
— Mi-ai cerut 1.200 de lei, a intervenit alta. Ai spus că nu ai din ce trăi.
— Au fost împrumuturi!
Corina a clătinat din cap.
— Mie mi-ai spus că este o urgență și că nu știi când vei putea să-mi dai banii înapoi.
O altă femeie a recunoscut că îi oferise 300 de lei.
Lidia privea când la una, când la alta.
— Voi chiar o credeți pe ea?
— Nu este vorba despre mine, am răspuns. Tu le-ai cerut bani. Tu le-ai spus pentru ce ai nevoie de ei.
M-am ridicat și mi-am luat geanta.
— Nu am venit să vă spun cu cine să fiți prietene. Dar aveți dreptul să cunoașteți adevărul înainte să împrumutați pe cineva.
Lidia m-a privit cu ură.
— Mi-ai distrus reputația!
— Eu am arătat ce s-a întâmplat la aniversare. Restul l-ai povestit chiar tu.
Am plecat fără să mai aștept un răspuns.
În seara aceea, Daniel mi-a spus că trei dintre femei îi ceruseră mamei lui banii înapoi.
Altele hotărâseră să nu o mai împrumute.
Lidia îl sunase de mai multe ori, acuzându-ne că îi distruseserăm viața socială.
— Te simți vinovată? m-a întrebat Daniel.
M-am gândit la toți anii în care îmi cerusem scuze după ce mama lui mă jignea.
La toate mesele unde râsesem ca să nu stric atmosfera.
La aniversarea mea de patruzeci de ani.
— Nu, i-am răspuns. Nu eu le-am mințit.
Daniel a dat din cap.
— Cred că amândoi am încetat să mai încercăm s-o mulțumim cu orice preț.
Trei zile mai târziu, Lidia m-a sunat.
— M-ai umilit în fața tuturor prietenelor mele!
— Le-am spus adevărul.
— Nu aveai niciun drept!
— Le-ai cerut bani folosindu-te de o poveste neadevărată despre noi.
A tăcut câteva secunde.
Apoi a întrebat:
— Și cum ar trebui să trăiesc eu acum?
M-am uitat spre Daniel, care stătea lângă mine.
Nu mai aveam nevoie să-i cer să intervină.
— În limita posibilităților tale, Lidia.
— Cum îndrăznești să-mi vorbești așa?
Am zâmbit ușor.
— E o tradiție de familie.
Și am închis telefonul.