Este ușor să te rogi pentru copilul tău, pentru părinți, pentru omul iubit sau pentru cineva care ți-a făcut bine.
Dar ce faci atunci când în rugăciune îți vine în minte numele unei persoane care te-a umilit, te-a mințit sau ți-a provocat multă suferință?
Poate fi o rudă care te-a nedreptățit, un prieten care te-a trădat sau un om care ți-a întors spatele tocmai când aveai mai mare nevoie de ajutor.
În asemenea situații, cuvintele par să se oprească în gât.
Și totuși, una dintre cele mai profunde învățături ale creștinismului este tocmai rugăciunea pentru cei care ne-au făcut rău.
Ce ne învață Mântuitorul despre cei care ne rănesc?
În Evanghelia după Matei, capitolul 5, versetul 44, Iisus Hristos ne îndeamnă să ne iubim vrăjmașii și să ne rugăm pentru cei care ne prigonesc.
Este una dintre cele mai dificile porunci creștine.
Nu pentru că ar fi greu să rostim câteva cuvinte, ci pentru că în spatele lor se află o luptă cu propria durere.
Când cineva ne-a făcut rău, reacția omenească este să ne dorim dreptate, explicații și uneori chiar să vedem că persoana respectivă înțelege suferința pe care a provocat-o.
Rugăciunea pentru acel om ne cheamă să nu transformăm durerea în dorință de răzbunare.
Să te rogi pentru cineva nu înseamnă să îi dai dreptate
Aceasta este o deosebire pe care mulți credincioși o trec cu vederea.
Dacă te rogi pentru o persoană care te-a nedreptățit, nu înseamnă că faptele sale devin acceptabile.
Nu înseamnă că trebuie să te împaci imediat cu ea, să îi încredințezi din nou secretele tale sau să îi permiți să repete aceleași greșeli.
Poți cere lui Dumnezeu să îi lumineze mintea, să o ajute să își recunoască greșelile și să se îndrepte.
În același timp, poți cere puterea de a-ți apăra demnitatea și de a lua decizii înțelepte.
Iertarea și încrederea nu sunt același lucru. Încrederea se reconstruiește prin fapte.
Ce se poate schimba în sufletul celui care se roagă?
Rugăciunea nu este o formulă magică prin care un alt om devine automat mai bun.
Nu putem controla alegerile celor din jur doar prin dorințele noastre.
Însă rugăciunea poate deveni un moment de liniște în care ne privim propria suferință fără să fim dominați de mânie.
Când rostim numele unei persoane care ne-a rănit și cerem pentru ea îndreptare, încercăm să facem loc unei atitudini diferite de ură.
Pentru unii oameni, acest proces este lent. Uneori durează luni sau ani.
Nu trebuie să ne condamnăm dacă nu reușim să simțim iertare imediat.
O întâmplare pe care o putem recunoaște în multe familii
Să ne imaginăm o mamă care și-a crescut cei doi copii cu multe sacrificii.
Unul dintre ei o vizitează des, o ajută și o întreabă dacă are nevoie de ceva. Celălalt o caută rar și, atunci când o face, îi reproșează greșeli din trecut.
Femeia suferă, dar nu încetează să îl iubească.
Seara, înainte de culcare, se roagă pentru amândoi.
Pentru primul cere sănătate și putere. Pentru al doilea cere, în plus, înțelepciune și împăcare.
Nu știe dacă relația lor se va schimba. Nu știe dacă fiul o va suna a doua zi sau peste un an.
Dar încearcă să nu își lase inima cuprinsă de amărăciune.
Aceasta este o imagine a iubirii care nu se confundă cu aprobarea oricărui comportament.
Trebuie să spunem persoanei respective că ne rugăm pentru ea?
Nu este obligatoriu.
Rugăciunea poate rămâne între om și Dumnezeu.
Uneori, anunțarea celuilalt poate fi primită ca un gest de bunătate. Alteori, poate provoca neînțelegeri sau poate părea o încercare de a-i demonstra că suntem moral superiori.
Importantă este sinceritatea rugăciunii, nu faptul că ea devine cunoscută.
O rugăciune pentru omul care te-a rănit
Doamne Iisuse Hristoase, Tu cunoști tot ce s-a întâmplat și durerea pe care o port în inimă.
Îți încredințez astăzi omul care m-a rănit.
Luminează-i mintea, ajută-l să recunoască răul făcut și îndrumă-l spre fapte bune.
Iar mie dă-mi puterea să nu răspund răului cu rău.
Ferește-mă de ură, de răzbunare și de cuvintele rostite la mânie.
Ajută-mă să iert fără să pierd înțelepciunea, să iubesc fără să accept nedreptatea și să merg înainte cu sufletul împăcat.
Amin.
Cea mai grea rugăciune poate fi și una dintre cele mai sincere
Nu există o măsură prin care să stabilim cât de repede trebuie un om să ierte.
Fiecare rană are propria poveste. Unele relații se vindecă, altele rămân la distanță, iar unele nu mai pot fi refăcute.
Învățătura creștină nu ne cere să pretindem că nu am suferit, ci ne îndeamnă să nu lăsăm suferința să se transforme în ură.
Să te rogi pentru omul care ți-a făcut rău nu înseamnă că ai uitat ce s-a întâmplat. Înseamnă că încerci să nu mai lași răul primit să hotărască ce fel de om vei deveni.
Iar uneori, această schimbare începe cu numai câteva cuvinte rostite în liniște: „Doamne, luminează-l pe el și dă-mi mie pace.”