Partea a 2-a – Continuarea poveștii 👉 Alexandra a închis ușa încăperii și s-a apropiat de mine.
— Alina m-a căutat acum câteva zile. Mi-a spus că Marius i-a povestit că divorțul vostru s-a încheiat de aproape doi ani și că tu ai acceptat despărțirea fără nicio pretenție. Dar ieri a găsit în mașina lui un plic cu o copie a certificatului vostru de căsătorie.
Am rămas nemișcată.
— Cum adică? Noi nu am divorțat niciodată.
— Știu. Tocmai asta a descoperit și ea. M-a întrebat dacă este adevărat că sunteți încă soț și soție. I-am spus că nu știu toate amănuntele, dar că tu nu mi-ai spus niciodată că divorțul s-ar fi încheiat.
Am privit spre sala de petrecere. Marius stătea lângă Alina și îi vorbea la ureche, încercând probabil să afle ce discutase cu Alexandra.
— Și ce altceva i-a mai spus?
Alexandra a deschis mapa pe care o ținea în mână.
— Că tu ai plecat din apartamentul vostru, că ai acceptat să-i lași lui toate lucrurile și că nu mai vrei să ai nicio legătură cu el. I-a spus că este liber de mult timp și că nu mai există nimic între voi. Alina a aflat că nu este adevărat.
Am simțit că mă cuprinde o oboseală cumplită. După ce mă înșelase și plecase, Marius continuase să-și construiască viața pe minciuni.
— De ce te-a căutat pe tine?
— Pentru că știa că suntem verișoare și că eu te-am ajutat cu pregătirile nunții. A vrut să afle dacă tu știai că el urma să vină cu ea. I-am spus că știu, dar că nu am de gând să te exclud de la propria mea nuntă doar pentru că fostul tău soț nu suportă să te întâlnească.
Am îmbrățișat-o.
— Îți mulțumesc că nu m-ai pus să aleg între tine și el.
— Tu ești familia mea. Nu o să-ți cer niciodată să te ascunzi ca să se simtă altcineva confortabil.
Când ne-am întors în sală, Alina stătea singură lângă o fereastră. Marius vorbea cu doi veri, dar își întorcea mereu capul spre noi.
Alina m-a văzut și a venit încet în întâmpinarea mea.
— Putem să vorbim puțin?
Am încuviințat.
Ne-am retras într-un colț mai liniștit al terasei. M-a privit câteva secunde înainte să vorbească.
— Îmi pare rău. Nu am știut că sunteți încă împreună legal.
— Suntem despărțiți de aproape un an, dar nu am finalizat divorțul.
— El mi-a spus că totul era rezolvat. Că tu știai de mine și că nu mai exista nicio legătură între voi. Mi-a spus chiar că ai fost de acord să rămână el cu apartamentul.
Am zâmbit amar.
— Apartamentul este al meu. L-am cumpărat înainte de căsătorie, iar el s-a mutat acolo după nuntă. Nu am discutat niciodată să i-l las lui.
Alina a închis ochii.
— Mi-a spus că locuiește cu chirie pentru că nu voia să se mute imediat cu mine. Am crezut că este doar prudent.
— De cât timp sunteți împreună?
— De aproape doi ani.
Am simțit o înțepătură în piept. Cu mult înainte să-mi mărturisească infidelitatea, Marius își construise deja o altă viață.
— Și tu ce ai aflat ieri?
— Am găsit certificatul vostru de căsătorie și o hârtie de la un avocat. L-am întrebat direct dacă divorțul era finalizat. Mi-a spus că da, dar nu a putut să-mi arate nicio hotărâre. Apoi mi-a spus că nu este treaba mea să verific trecutul lui.
Alina și-a scos de pe deget un inel subțire pe care îl purta.
— Mi-a promis că după nunta aceasta vom începe să căutăm o casă împreună. Acum nu mai știu ce a fost adevărat și ce nu.
Am privit-o fără să simt satisfacție. Nu eram bucuroasă că suferise și ea. Știam prea bine cum era să descoperi că omul în care ai avut încredere îți ascunsese adevărul.
— Nu eu sunt persoana care trebuie să-ți explice minciunile lui, i-am spus. Dar îți recomand să nu iei nicio hotărâre importantă până nu afli toate lucrurile.
Alina a încuviințat.
În acel moment, Marius s-a apropiat. Era vizibil agitat.
— Ce faceți aici? Alina, hai să plecăm!
— Nu plec nicăieri până nu-mi explici de ce mi-ai spus că ești divorțat.
— Nu este momentul pentru discuția asta.
— Atunci când este momentul? De doi ani îmi spui că ești liber. Am văzut certificatul de căsătorie. Ai mințit!
Marius s-a întors spre mine.
— Tu ce i-ai spus?
— Nimic din ce nu era adevărat.
— Ai venit aici special să-mi distrugi relația!
Am rămas calmă.
— Am venit la nunta verișoarei mele. Tu ai fost cel care mi-a cerut să nu apar, de parcă eu ar fi trebuit să dispar din toate locurile în care ai putea fi prezent.
Alina și-a pus inelul în geantă.
— Marius, eu plec. Nu vreau să mai aud alte explicații pregătite pe loc. Când vei putea să-mi spui adevărul fără să dai vina pe altcineva, poate vom mai discuta.
A plecat singură, fără să aștepte să o urmeze.
Marius a rămas în fața mea. Pentru prima dată, nu mai avea lângă el femeia pentru care mă părăsise.
— Raluca, putem să vorbim acasă?
— Nu avem o casă împreună, Marius. Și nu mai avem o căsnicie de reparat.
— Putem măcar să rezolvăm lucrurile fără să ne purtăm ca niște străini?
— Eu am încercat să rezolv lucrurile acum un an. Tu ai ales să pleci și să mă faci să cred că fusesem înlocuită. Acum vreau doar să încheiem legal ce ai refuzat să închei până acum.
În următoarele săptămâni am mers la avocat și am reluat procedurile de divorț. De data aceasta nu am mai acceptat amânări și promisiuni. Am discutat despre bunurile comune, am verificat documentele și am stabilit condițiile despărțirii în mod clar.
Marius m-a sunat de câteva ori, spunând că regretă felul în care se purtase și că ar fi vrut să mai avem o șansă. Nu l-am insultat și nu i-am reproșat la nesfârșit trecutul. I-am spus doar că nu mai vreau să mă întorc la omul care mă ascundea atunci când îi era convenabil.
Alina nu a continuat relația cu el. Am aflat de la Alexandra că își luase timp pentru ea și că nu mai voia să intre într-o altă relație până nu avea încredere că omul de lângă ea îi spune adevărul.
Eu am continuat să-mi văd de viață. Am rămas apropiată de Alexandra, am început să călătoresc și am redescoperit bucuria lucrurilor simple. Nu am mai simțit nevoia să verific ce face Marius sau cu cine își petrece timpul.
La câteva luni după nuntă, divorțul s-a încheiat. Când am semnat ultimele documente, nu am simțit triumf și nici dorința de a sărbători. Am simțit doar că închisesem o ușă care rămăsese prea mult timp întredeschisă.
Am păstrat rochia albastră de la nunta Alexandrei. Nu pentru că îmi amintea de momentul în care Marius rămăsese fără cuvinte, ci pentru că aceea fusese seara în care încetasem să-mi mai organizez viața în funcție de rușinea lui.
Mult timp crezusem că, dacă soțul meu mă înșelase, însemna că nu fusesem suficient de frumoasă, de interesantă sau de importantă pentru el. În seara aceea am înțeles că alegerile lui nu stabileau valoarea mea.
Nu m-am întors acasă cu un bărbat nou și nici cu o răzbunare spectaculoasă. M-am întors singură, dar împăcată cu mine.
Uneori, cea mai mare schimbare nu este să-l vezi pe cel care te-a rănit regretând. Este să ajungi în punctul în care regretul lui nu mai decide nimic în viața ta.