Fiecare persoană are dreptul la fericire și este responsabilă să decidă ce anume înseamnă aceasta pentru ea, cum o poate găsi sau construi și cu ce preț. Aceasta poate fi realizată prin intermediul sufletului și a conștiinței, însă cel mai important este să găsească propria cale, deoarece nimeni altcineva nu poate fi acuzat pentru propria nefericire. Cu toate acestea, acest drept nu este nelimitat.
Există un moment în care ne dăm seama că suntem singuri, așa cum ne-am născut, și nu mai putem cere ajutorul nimanui. Dreptul la fericire rezidă în noi și nu trebuie să depindem de alții pentru a-l găsi.
Nimeni nu este obligat să ne facă fericiți și nimeni nu poate schimba modul în care vedem lucrurile. De asemenea, nimeni nu poate să ne ofere ceea ce am pierdut din cauza altor persoane, dacă am ales să acceptăm și să încurajăm aceste pierderi. Cea mai mare greșeală pe care o putem face este să ne purtăm cu noi bagajele trecutului, vinovăția, greșelile altora, așteptările și negativitatea.
În cele din urmă, nimeni nu poate ști cu adevărat ceea ce ne lipsește și nu trebuie să așteptăm bunăvoința sau mila altora, deoarece acestea pot să nu vină niciodată. Viața este acum, nu mâine, așa că nu trebuie să ne concentrăm prea mult asupra viitorului, deoarece acesta poate să nu vină pentru noi.
Prin urmare, nu trebuie să ne reținem și trebuie să trăim așa cum ne dorim, așa cum ne cere inima. Nu trebuie să ne justificăm în fața nimanui, ci doar în fața noastră, dacă vom putea duce la bun sfârșit această călătorie, fie că este una plină de greutăți sau de binecuvântări. Depinde de noi ce vom căra pe umeri și dacă ne vom simți copleșiți sau nu. Cel mai important este să credem în visul nostru, deoarece, în cele din urmă, acesta se va materializa.