CeZiceLumea

A doua zi dimineață, Emil s-a trezit înainte să sune ceasul. Nu dormise aproape deloc. Gândurile îi alergaseră toată noaptea, una peste alta, ca niște

Am ținut paharul în mână și i-am privit drept în ochi. Zâmbeau. Relaxați. Siguri pe ei. Matei bătea din palme, fericit că e tort pe

Clara simțea că i se rupe lumea în două. — Ce tăcere? a șoptit, abia auzită. Matei nu s-a grăbit să răspundă. S-a așezat pe

Portiera din spate s-a deschis încet, iar din mașină a coborât un bărbat înalt, îmbrăcat simplu, dar îngrijit. Avea o privire serioasă, de om obișnuit

Mătușa Lidia ne-a primit cu fața albă. Părea epuizată. — A cheltuit tot, a spus. Tot. Mama a încremenit. — Ce tot? — Operații. Injecții.

David ținea foaia cu ambele mâini. Vocea îi era mică, dar clară. — Mă cheamă David. Am șase ani. Îmi plac dinozaurii și clătitele. Și

Raluca a deschis doar cât îi permitea lanțul. — Da? — Sunt Bogdan Horia. — Tatăl lui David? — Da. Ea l-a privit rece. —

— Avem nevoie de dumneavoastră. Asta a spus colonelul. Toată cafeneaua a rămas nemișcată. — Am văzut videoclipul. Am văzut un veteran tratat fără demnitate.