Author: cezicelumea

Miercuri seară. Eram așezată pe marginea patului, în liniște, lăsându-mi degetele să alunece peste setul de bijuterii din aur pe care îl moștenisem de la

Dar bucuria aceea imensă nu avea să dureze mult. În timp ce toasturile se pregăteau și paharele de cristal se ridicau spre lumină, o umbră

Un murmur neliniștit se ridică dintre cei prezenți. Oamenii își făceau semnul crucii, iar băncile trosneau sub mișcările celor care se foiau. Nimeni nu mai

Privirea acelei fotografii era singurul lucru care îi aducea alinare. Maria fusese lumina casei, iar de când ea se stinsese, curtea părea mai pustie, cântatul

În atelier, atmosfera era apăsătoare. Motoarele tăceau, liniștea era spartă doar de zgomotul nervos al telefoanelor și pașii grăbiți ai managerilor. Când Manuel a intrat,

Carmen încercă să o oprească, dar fetița deja se smucise și pornea încet spre animal. Pașii ei mici răsunau straniu în liniștea care se așternuse,

Un oftat colectiv a străbătut sala, ca un cor al răutății ascunse. Unii au zâmbit, alții și-au dus mâna la gură, prefăcându-se surprinși. Pata roșie

Când vine vorba de mesele festive în familie, te aștepți la zâmbete, îmbrățișări și, poate, puțin haos – dar nu și la umilință. Pentru Emily,

Regina și-a mușcat buzele până la sânge, încercând să-și țină lacrimile în frâu. Știa că, atunci când îi va veni rândul, toată lumea va vedea