Category: Inedit

Bărbatul a lăsat cele două bucăți de plastic pe bandă și a privit-o rece. — Mă numesc Mihai Dumitrescu. Sunt proprietarul acestui lanț de supermarketuri.

Farmacista a ieșit prima afară. — Doamne… a șoptit speriată. Bărbatul elegant care râsese mai devreme a venit și el pe trotuar, dar acum nu

A cincea întâlnire a fost neașteptată. Cristina, patruzeci și șase de ani, psiholog. Avea o privire pătrunzătoare și o expresie calmă. Nu mă așteptasem ca

…soldul a apărut pe ecran, am rămas nemișcată. Contul meu era aproape gol. Nu complet. Dar suficient cât să-mi înghețe sângele. M-am uitat încă o

A doua zi dimineață, Artur s-a trezit înaintea tuturor. În casă era liniște. Doar frigiderul bâzâia încet în bucătărie. A stat câteva minute pe marginea

Le-am spus unde sunt, iar după o oră au venit să mă ia de la adăpost. Radu încerca să pară calm, deși îi citeam agitația

Marian a început să citească cu voce tare, dar după primele cuvinte i s-a uscat gura. — Contract de… vânzare? Și-a ridicat ochii spre mine

Marian a zâmbit stânjenit, dar pentru prima dată sincer. Iulia se uita la el altfel acum. Nu cu supărare. Nu cu ironie. Parcă îl vedea

— Nu, doamnă Elena. Nimeni. Doamna doctor Cristina a venit dimineață, ca de obicei. După aia a venit băiatul cu oxigenul, dar doar a lăsat

Pe măsură ce orele treceau, între cei patru se forma ceva ce niciunul nu mai simțise de foarte mult timp. Liniște. Nu liniștea aia apăsătoare