Irinel Columbeanu a ajuns la mila lui Gigi Becali. Fostul milionar de la Izvorani nu mai are bani nici de azil!

Irinel Columbeanu a ajuns într-un azil de bătrâni de la Ghermăneşti, acolo unde a stat şi tatăl lui, dar nu are bani să achite serviciile. O lună costă 4.000 de lei, iar pensia fostului milionar de la Izvorani este de 2.000 de lei.

Irinel Columbeanu a ajuns la mila lui Gigi Becali. Proprietarul azilului este prieten cu Irinel Columbeanu şi a aacceptat să-l găzduiască o vreme gratis, dar nu poate face acest lucru pe termen lung. În aceste condiţii, salvarea ar putea veni de la Gigi Becali, care, potrivit proprietarului azilului, a plătit şi găzduirea Zinei Dumitrescu.

„El acum trăiește dintr-o pensie de nici 20 de milioane (n.r. – 2.000 de lei), de unde să aibă bani să plătească? Speră să-l ajute prietenii, cei de la televiziune, că el niciodată nu a cerut bani ca să vină în emisiuni, și Gigi Becali, în ultimă instanță. Tot Gigi Becali a dat bani și pentru Zina, vreo 10.000 de euro, pentru că nici la ea nu avea cine să plătească azilul. Acum eu sunt într-o situație ingrată, pentru că nici nu pot să dau un om afară în așa stare, nu mă lasă inima, dar nici să-l țin la infinit fără bani nu am cum. Mi-e imposibil. Îl țin și eu gratis o lună-două! Eu îl cunosc pe Irinel și ne leagă o prietenie sinceră, pentru că și tatăl lui a fost tot la noi internat, pe ultima perioadă a vieții. Nu puteam să nu-l găzduiesc atunci când am aflat în ce stare este și că are nevoie de ajutor de urgență”, a declarat proprietarul azilului de la Ghermăneşti, Ion Cassian, pentru Click!.

În 2008, averea lui Irinel Columbeanu era estimată la 150 de milioane de euro. Acesta era proprietarul a numeroase terenuri în Izvorani, unde avea acolo şi o vilă de lux, care, de altfel, a luat foc în 2020, atunci când fostul afacerist nu o mai deţinea.El şi-a explicat pierderea întregii averi prin încăpăţânarea de a avea succes cu fabrica pe care o deţinea în Târgu Cărbuneşti: „Nu aș mai face acea fabrică pe care am făcut-o la Târgu Cărbunești. Mai ales, nu m-aș mai lăsa tentat de anumite lucruri. Încercările mele de a avea succes cu acel proiect al fabricii ar putea fi comparate cu eforturile cuiva de a împinge singur un tren. Lucru care explică și insuccesul care s-a petrecut. Nu era dat de faptul că ceea ce făceam nu funcționa sau era vreo păcăleală. A fost lipsa de fonduri, care până la urmă a generat tocarea întregii mele averi de la acea vreme. Până când s-a ajuns la ceea ce s-a ajuns”.