Mioara Roman, la venerabila vârstă de 83 de ani, și-a încheiat călătoria vieții într-o dimineață de vineri, la prestigiosul Hotel pentru Seniori Vitalitas din Snagov. Raul Pătrașcu, proprietarul acestei instituții, a împărtășit cu nostalgie amintirile despre hobby-urile și aspirațiile mamei Oanei și a Catincăi Roman, evidențiind natura sa jovială și etern zâmbitoare.
Acest eveniment nefericit a adus tristețe nu doar în rândul personalului dedicat al Hotelului de lux pentru seniori, ci și printre rezidenții-pacienți care, la micul dejun, au fost întristați de absența persoanei cu care reușiseră să se împrietenească – o femeie descrisă ca fiind de o jovialitate rară.
Patronul căminului din Snagov a spus adevărul
Raul Pătrașcu a detaliat cum Mioara Roman și-a petrecut ultima zi de viață, împărtășind cu drag detalii despre pasiunile și obiceiurile ei. Era o prezență iubită și apreciată de toți cei din hotel, atât de către personalul medical, cât și de ceilalți pacienți, bucurându-se de numeroase prietenii în această comunitate.
„Doamna Roman a beneficiat de toate îngrijirile centrului nostru, specializat în îngrijirea persoanelor vârstnice, atât a celor care au patologii medicale complexe cât și a celor care sunt independente și vor să trăiască bine. Și anume, noi avem personal specializat, medici, psihologi, asistente, infirmiere, care îngrijesc vârstnicii 24 de ore cu 7.
Adică în fiecare zi a săptămânii. Avem aici pacienți care sunt fie post AVC, post fracturi, cu boli neouro-degenerative, precum Alzheimer, fie demențe generative sau vasculare. Doamna Roman, fiind o persoană cu multiple patologii, chiar a beneficiat de tot ce avem noi mai bun de oferit. Se întâlnea foarte des cu personalul nostru, o ajutam în toate activitățile zilnice. Pentru că dânsa era o persoană dependentă.
Pe lângă interacțiunile cu ceilalți, avea masa ei favorită, cu persoanele cu care lua masa. Era vizitată foarte des de familie, de prietenii de afară, de vecini”, a spus Raul Pătrașcu, potrivit Cancan.
Cu ce își ocupa timpul Mioara Roman
Pătrașcu a dezvăluit că Mioara Roman avea o pasiune deosebită pentru lectură, activitate căreia îi dedica timp zilnic. În plus, avea o slăbiciune pentru dulciuri și anumite tipuri de fructe, preferințe care îi colorau zilele.
„Doamnei Mioara Roman îi plăcea să citească, să meargă la activitățile de grup, mai ales la activitățile de memorie, rebus, suddoko, la cele de lucru manual, de la decorațiuni simple la cele de sărbători. Avem mai multe biblioteci, îi spuneam ce cărți avem, îi aduceam ce dorea sau își lua și dânsa, singură, iar după amiaza citea la un ceai.
Avea dorințe de la anumite feluri de mâncare, fructe… Îi plăceau dulciurile, ea nu avea restricții, dar îi dădeam cu măsură, încât să nu o dezechilibreze”, a mai mărturisit Raul Pătrașcu.
Ce proceduri s-au urmat
La doar două ore de la deces, conform procedurilor legale, familia a preluat trupul neînsuflețit al Mioarei Roman, fără ca acesta să fie necesar să fie transportat la Institutul Național de Medicină Legală, decesul nefiind învăluit în mister. Oana Roman a fost cea care a primit vestea tristă.
„S-au respectat procedurile legale. După ce trece timpul legal, de cel puțin două ore, trupul este preluat de familie. De înmormântare se ocupă familia, după ce se face externarea din centru. Tot ce știm e că nu a ajuns la INML.
Am fost în contact cu Oana și-n acea noapte, ea era plecată în Egipt. Noi pentru fiecare pacient, avem o persoană de legătură. De când a venit în centru, doamna Oana a fost persoana de legătură. Noi suntem transparenți cu aparținătorii și-i informăm de orice schimbare, oricât de minoră ar fi, fie în starea de sănătate, fie în starea emoțională, fie în apetitul social”, a completat Raul Pătrașcu.
Ce condiții există în căminul pentru bătrâni
Internarea la Hotelul pentru Seniori din Snagov s-a dovedit a fi o necesitate pentru Mioara Roman, unde a beneficiat de supraveghere continuă și de toate tratamentele necesare, un nivel de îngrijire ce ar fi fost dificil de atins dacă ar fi ales să rămână acasă. Pătrașcu nu a ezitat să sublinieze importanța acestei decizii, care a asigurat o calitate a vieții cât mai bună în ultimele zile ale Mioarei Roman.
„Ea a participat la tot felul de activități sociale, de sărbători, și-n timpul săptămânii. Tocmai ca ei să aibă un program structurat și niciodată să nu se simtă nici plictisiți, nici singuri, ci ca și când ar fi acasă și să poată să-și urmeze tabieturile lor.
Acasă nu puteau beneficia de așa ceva. Ar fi trebuit să aibă persoane non stop cu dânsa. Persoane pregătite. Centrul nostru e construit pentru nevoile unor astfel de pacienți. Noi nu avem nicio treaptă în centru. Ei nu se pot împiedica, nu pot cădea. Băile sunt construite astfel încât să fie încăpătoare și să poată beneficia de o igienă corespunzătoare cu ajutor, dacă e nevoie. Acasă e foarte greu să te adaptezi la nevoile unui vârstnic care are multe patologii”, a adăugat acesta.