Arina l-a trimis pe fiul ei de șapte ani, Ionuț, să-l viziteze pe tatăl său, Pavel, în Orlando. Pavel îl aștepta pe fiul său cu nerăbdare, gândindu-se la toată distracția pe care o vor avea împreună, dar, deși avionul ar fi trebuit să ajungă, Ionuț nu apărea nicăieri printre pasageri. Atunci, ambii părinți au început să se îngrijoreze și și-au dat seama de greșeala șocantă pe care o făcuseră.
Arina și fiul ei, Ionuț, se aflau la Aeroportul Național Ronald Reagan din Washington, Virginia. Băiatul de șapte ani urma să urce într-un avion spre Orlando, Florida, unde tatăl său, Pavel, îl aștepta. Era pentru prima dată când călătorea ca minor neînsoțit, dar, din fericire, însoțitorul de zbor o făcuse pe Arina să se simtă în siguranță.
„Totul va fi bine. Mulți minori călătoresc singuri prin țară și ar trebui să ajungem la soțul tău la timp,” a spus însoțitorul. „Va avea un însoțitor, iar acest zbor este cel mai bun pentru că nu există escale. Totul va fi perfect.”
Arina a dat din cap, cu fața plină de emoție. Ionuț creștea, dar încă era un copil. Era greu să-l lase să plece, mai ales că nu-l mai văzuse pe tatăl său de ani buni. După divorțul lor dureros, Pavel s-a mutat în Orlando, Florida, și era mereu ocupat.
„Cum este posibil?” a strigat Arina, aproape gata să plângă din cauza grijilor și frustrării. Dar atunci i-a venit o idee. „Dă-mi un minut.”
Totuși, compania lui Pavel îi oferise o vacanță de două săptămâni și îl invitaseră pe Ionuț să vină să petreacă timp cu el. Plănuiau să meargă la parcurile de distracții, așa că Arina nu a putut să refuze. Fiul ei era prea entuziasmat pentru că iubea tot ce ținea de supereroi și dinozauri. Era visul lui.
Dar acum, aproape că regreta. „Ok, Ionuț. Te duci cu această doamnă și urci în avion. Ascultă de adulții din jurul tău. Nu te despărți de însoțitor și vei ajunge repede la tata. Când aterizezi în Orlando, mă suni imediat. Și apoi, mă suni din nou când te întâlnești cu tata. Înțelegi?” l-a rugat, punându-se în genunchi în fața băiatului și ținându-i brațele cu tandrețe.
„Da, mama!” a răspuns el, zâmbind și făcând un salut militar improvizat. Copilul acesta avea un simț al umorului minunat. O să se bucure mult de această excursie.
„Ok. Te iubesc. Mergi!” a continuat Arina și l-a privit cum Ionuț apucă mâna însoțitoarei și intră pe poartă.
S-a gândit să plece, dar s-a așezat la o cafenea din aeroport. Voia să aștepte până când avionul decola. Dar, odată ce a văzut că avionul a decolat, a decis să rămână și să aștepte apelul lui Ionuț, în caz că se întâmpla ceva. La urma urmei, zborul era mai mic de două ore, așa că timpul ar fi trecut repede.
Între timp, Pavel aștepta pe fiul său la Aeroportul Internațional din Orlando și nu mai putea de nerăbdare. Era la fel de entuziasmat ca și copilul pentru a vedea toate atracțiile din parc. Era ciudat că trăia în oraș de atâția ani, dar nu avusese încă ocazia să meargă. Munca îl ținea tot timpul ocupat. Această excursie urma să fie incredibilă.
A ajuns cu o oră înainte ca avionul lui Ionuț să aterizeze și a mers la zona de sosiri ca să-l aștepte. În sfârșit, avionul a aterizat și Pavel s-a apropiat de poartă ca fiul să-l poată vedea imediat. „Ar fi trebuit să fac un semn,” a mormăit el, uitându-se la ceilalți oameni care așteptau pe cei dragi. Era prea târziu acum, așa că a rămas în față.
Totuși, mulți pasageri au ieșit și nu era niciun semn de Ionuț. Conform serviciului pentru minori neînsoțiți, Arina spusese că el ar fi avut prioritate. Așa că cineva ar fi trebuit să-l aducă deja. Nu voia să o sune încă pe Arina pentru a nu o face să se îngrijoreze. Poate Ionuț trebuia să meargă la toaletă, ceea ce ar fi explicat întârzierea. Așa că a așteptat.
După un timp, nu au mai ieșit alți pasageri din zona de sosiri. Trecuseră deja o oră de când avionul aterizase. Nu ar fi trebuit să dureze atât de mult. S-a apropiat de un angajat al aeroportului și a început să pună întrebări. Un însoțitor a venit să-l ajute.
„Îmi pare rău, domnule. Nu a fost nimeni pe numele de Ionuț pe acest zbor. Nu avem nici o înregistrare a unui minor neînsoțit pe acest zbor,” i-a spus însoțitorul, șocându-l pe Pavel.
„Asta este imposibil. Vă rog, verificați din nou,” a cerut el, încercând să rămână calm, dar sudoarea de pe fruntea lui trăda temerile sale.
Asistentul a tastat pe calculator, iar telefonul lui Pavel a sunat. Era Arina. Speranța lui era ca ea să știe ce se întâmplă. „Alo?”
„Hei, Pavel. De ce nu m-ați sunat când a ajuns Ionuț? I-am spus să mă sune când avionul aterizează și când te întâlnești cu el,” întreba Arina, iar el a simțit că este agitată dintr-un motiv oarecare.
„Arina, ascultă-mă. Îmi pare rău să-ți spun, dar Ionuț nu a ajuns. Un însoțitor mi-a spus că nu era pe zborul acela. Nu înțeleg ce se întâmplă,” a fost nevoit să-i spună, iar Arina a țipat în telefon.
„Nu! Asta e nebunie! NU! Spune-i însoțitorului să verifice din nou!” a început ea să strige. „Eu voi vorbi cu cineva de la mine. Sunt încă la aeroport.”
„Ok. Ascultă, calmează-te. Totul va fi bine. Trebuie să fie o greșeală sau ceva,” a spus el, încercând să o liniștească pe fosta lui soție, pentru că știa că ea era predispusă la crize de isterie.
„Nu mă calmez! Este copilul nostru, Pavel! Vorbim mai târziu!” a strigat ea și a închis.
„Domnule, așa cum v-am spus, nu a fost nici un Ionuț pe acest zbor. Nu am ce să fac. Sunteți sigur că aceasta este compania aeriană?” l-a întrebat însoțitorul.
„Da! Este singurul zbor care a ajuns din Virginia! Fiul meu era pe acest zbor. Fosta mea soție a confirmat asta. Vă rog, ajutați-mă, doamnă. Are doar șapte ani. Puteți să sunați pe cineva? Ar trebui să sun la poliție?” a început să pună întrebări rapid. Însoțitorul a suspinat și a apucat telefonul ei.
„Ionuț, unde ești? De ce nu m-ai sunat mai devreme? Ce se întâmplă?” întreba disperată Arina la telefon.
„Mama, căutăm pe tata de ore întregi și nu-l găsim nicăieri. Ai vorbit cu el?” a spus băiatul la telefon.
„Tata este chiar în zona de sosiri. Este la fel de îngrijorat ca și mine. Te rog, dă telefonul însoțitoarei,” i-a cerut Arina și a cerut explicații femeii, care a repetat doar ce spusese Ionuț mai devreme. Pavel nu era nicăieri în aeroport.
I-a spus să aștepte până va suna din nou și a sunat numărul lui Pavel. „Pavel, Ionuț m-a sunat și mi-a spus că vă căutați de mult timp. Ce se întâmplă?” a spus ea, trecându-și o mână prin părul ei de frustrare. Știa că Ionuț era în siguranță, dar nu înțelegea de ce nu se puteau găsi.
„Nu se poate, Arina. Asta este imposibil. Oamenii de aici spun că nu a fost pe zbor!” a spus Pavel.
„Cum e posibil?” a strigat Arina, aproape gata să plângă de îngrijorare și exasperare. Dar atunci i-a venit o idee. „Dă-mi un minut.”
A mers la emailurile sale unde îi trimisese detaliile zborului lui Pavel. Însă, trimisese detaliile în loc de captură de ecran și și-a dat seama de greșeala mare. „Pavel,” a început ea din nou, punând telefonul la ureche. „Unde ești?”
„Ce vrei să spui? Sunt la Aeroportul Internațional din Orlando. De ce?” a întrebat Pavel, confuz de cuvintele ei. Dar ceva a dat click în mintea lui.
„Ionuț a ajuns pe Aeroportul Internațional Sanford din Orlando!” a strigat Arina, iar Pavel a pornit la fugă.
„Iisuse! Arina, de ce nu mi-ai spus asta în email! Majoritatea zborurilor ajung la MCO!” a certat-o el, alergând spre mașina lui. „Ajung acolo în 30 de minute!”
În timp ce Pavel era pe drum, Arina l-a sunat pe Ionuț și i-a explicat însoțitoarei ce se întâmplase. A fost ușurată și așteptau să ajungă Pavel.
Mai puțin de o oră mai târziu, Ionuț a sunat-o. „Sunt cu tata, mama! Mulțumesc că m-ai ajutat! O să-ți trimit poze de la Disney curând!”
Arina a închis telefonul cu fiul său și a respirat adânc, ca și cum nu ar fi putut să respire suficient. În sfârșit, a mers spre mașina ei.
Ce putem învăța din această poveste?
Trebuie să trimiteți toate detaliile unui zbor și să verificați de mai multe ori. Acești părinți săraci s-au îngrijorat atât de mult pentru că nu au comunicat suficient de bine. Din fericire, nimic nu s-a întâmplat și au rezolvat problema.
Este întotdeauna mai bine să zburați cu copiii voștri. Deși serviciul pentru minori neînsoțiți este perfect pentru părinții ocupați și pentru alte situații, Arina ar fi trebuit să călătorească cu fiul ei dacă tot se îngrijora atât de mult. Ar fi evitat să se îngrijoreze atât de mult.