În prezent, bunica mea are 80 de ani și, în ultimii 20 de ani, nu a menținut nici măcar cele mai minime legături cu familia. Nu petrece sărbătorile cu ei, iar în telefonul ei nu există numerele lor. Am crezut că motivul este un conflict între ei. Dar când bunica mi-a povestit tot adevărul, am înțeles că are dreptate sută la sută.
De mult timp, ea aplică această regulă și le recomandă tuturor să nu mențină legături prea strânse cu familia. Este vorba despre schimbările legate de vârstă, deoarece pe măsură ce îmbătrânim, ne schimbăm foarte mult. Maximul de idealism al tinereții dispare, iar în locul lui apare o înțelegere înțeleaptă a ceea ce se întâmplă.
Persoanele în vârstă doresc din ce în ce mai mult liniște și pace. Încep să înțeleagă că au foarte puțin timp, așa că apreciază fiecare minut din viața lor.
Pentru persoanele în vârstă, comunicarea are un alt sens. Nu vor să fie moralizate, dar este important pentru ele să își împărtășească experiența și înțelepciunea de viață.
Relațiile cu cei dragi sunt o fericire, dar din cauza diferențelor de generații, apar adesea neînțelegeri. Nu întotdeauna cei în vârstă și cei tineri reușesc să ajungă la un compromis și să se înțeleagă reciproc. Cel mai adesea, fiecare parte a conflictului rămâne la părerea sa, ceea ce duce la îndepărtarea de familie.
Tocmai din acest motiv, oamenii maturi evită conversațiile inutile. Nu își doresc să fie singuri – au nevoie doar de liniște și pace. Zgomotul puternic și certurile constante doar le răpesc timpul prețios, așa că este mult mai ușor să rupă legăturile cu rudele. Cei care doresc o bătrânețe liniștită și armonioasă, pur și simplu stau departe de toți.
Persoanele în vârstă apreciază în mod special spațiul personal și permit în viața lor doar pe cei pe care îi doresc cu adevărat. Acest lucru le ajută să își mențină armonia interioară.
Chiar și un scriitor faimos a vorbit despre asta, deoarece oamenii înțelepți și în vârstă trebuie să se izoleze pentru a nu fi copleșiți de gânduri străine și pentru a se ocupa de ceea ce este important pentru ei.
În plus, bătrânețea solitară este un fel de pregătire pentru a-și lua rămas bun de la această lume. Totuși, psihologii recomandă să nu rupem complet legăturile, astfel încât să avem pe cineva cu care să ne împărtășim temerile și grijile.
Dar voi ce părere aveți despre asta?