„Această căsnicie s-a terminat… chiar dacă te-ai sculpta într-o clepsidră, nu aș pune nici măcar unghia pe tine!” David își batjocorește soția devotată, Megan, și o părăsește pentru secretara lui. Dar în curând, soarta schimbă lucrurile, iar David suportă consecințele acțiunilor sale.
Aroma condimentelor sfârâitoare plutea în aer în timp ce Megan așeza masa cu un cocktail, friptură de pui și toate delicatesele preferate ale lui David. „Perfect!” oftă ea cu un zâmbet.
— David, te-ai întors! exclamă Megan.
— Ce naiba porți? Arăți grasă în asta! batjocori David.
— Oh, de ce? Nu-ți place rochia asta, dragule? E aniversarea noastră de cinci ani astăzi, șopti Megan, vocea ei abia auzindu-se, ca o rugă pierdută în vânt. Ai uitat?
— Bineînțeles că nu, scrâșni el din dinți.
O sclipire de speranță apăru în ochii lui Megan. Credea că acelea erau biletele pentru Paris. Îi spusese lui David că și-ar dori să petreacă Crăciunul acolo.
— Am ceva pentru tine, spuse el. Scoase un plic din buzunar.
Orbita de lacrimi, Megan se înaintă șovăielnic. — Credeam că sunt biletele pentru Paris… ce e asta?
Cuvântul nemilos și crud — DIVORȚ — îi înțepă ochii. — Spune-mi că e o glumă… șopti Megan, lacrimile curgându-i pe obraji.
Râsul lui David răsună în cameră ca un lătrat monstruos. — Nu am timp să glumesc cu tine. Pentru că… te urăsc.
— De ce? abia reuși Megan să șoptească.
— De ce? se încruntă David. Uită-te la tine în oglindă… vei afla de ce.
— Putem repara asta, îl imploră ea, vocea tremurând.
— Fă-ți bagajele și pleacă azi. Am terminat cu tine, mormăi el.
— David, te rog… putem merge la un terapeut împreună. Poate putem rezolva lucrurile. Te iubesc… Megan alergă după David, încercând să-l oprească din a-și împacheta hainele și lucrurile esențiale.
— Terapeut? râse el disprețuitor. Lasă-mă să-ți amintesc — tu ești cea bolnavă, nu eu!
David întoarse spatele și traversă holul cu bagajul. — Nu-ți datorez explicații. Această căsnicie s-a terminat. Și, în sfârșit, sunt liber, spuse el, întinzând mâna spre ușă.
— Te rog, David. Nu mă părăsi, plânse Megan.
— Nu am timp pentru prostiile tale, bine? David, cu fața brăzdată de o indiferență crudă, trecu pe lângă Megan. — În plus, cineva mă așteaptă în mașină, continuă el, ochii săi strălucind de o bucurie ciudată.
Megan se sufocă, vocea ei abia se auzea printre valurile de lacrimi. — David, cine e? De ce îmi faci asta?
— Uită-te la tine, Megan, batjocori David. Ai pierdut toată frumusețea pe care o adoram odată. Straturi de grăsime au luat locul siluetei tale de clepsidră. Oh, și să nu încep acum…
„Jessica!” continuă David. „Secretara mea, ți-o amintești? Mereu în formă, perfectă și sexy!”
„Tu… mă înșelai?” bâlbâi Megan, lacrimile urmându-i trasele fierbinți pe obrajii ei palizi. „Cu secretara ta, Jessica?”
„Bingo!” răspunse David, ochii îi sclipeau de o bucurie dezgustătoare. „Două bilete, unul pentru mine, unul pentru viitorul pe care îl merit.” Apucă valiza și deschise ușa.
„Și nu uita să semnezi actele de divorț!” vocea lui David răsună în timp ce trânti ușa și o lăsă pe Megan într-o tăcere sufocantă.
Asta nu e sfârșitul, șopti Megan după ce se trezi brusc. Pe măsură ce ziua trecea, Megan adună pozele de la nuntă și amintirile într-o găleată de fier. Cu o mână tremurândă, le stropi cu benzină și le aprinse.
Dintr-o dată, un bătaie ascuțită o sperie. Era cea mai bună prietenă a ei, Veronica. „Ce ai, Meg?” țipă ea. „Te-am sunat toată săptămâna.”
„A plecat,” răsuflă Megan, cuvintele ieșind ca sticlă spartă. „M-a părăsit pentru o altă femeie.”
„David? Ei bine, nu mă surprinde, Meg,” spuse Veronica. „E un idiot! Te-am avertizat, nu-i așa?”
„Poate ai dreptate,” spuse Megan. „Dar cum merg mai departe?”
„Iubito,” spuse Veronica, sunând îngrijorată, „…arăți groaznic. Ai nevoie de un doctor. Ai nevoie de ajutor. Nu mai gândi la acel trădător.”
„Nu e așa de ușor, Veronica. L-am iubit,” murmură Megan, punându-și capul pe umărul Veronicăi. „Ce fac acum?”
„Strângi piesele, draga mea,” zâmbi Veronica, „…și găsești fericirea… acea fericire care nu depinde de validarea altcuiva.”
„Cum voi face asta?” spuse Megan, cu inima frântă.
Veronica îi smulse telefonul, o scânteie jucăușă în ochi. „E timpul să încetezi cu plânsul pentru Titanic și să urci pe un alt vas, fata mea!” Cu o serie de atingeri rapide, instală o aplicație de întâlniri și creă un profil care o făcu pe Megan să rămână fără suflare.
„Meriti să fii fericită… nu să plângi după un bărbat care te-a părăsit,” chicoti Veronica, punând telefonul în mâinile Megan.
În acea seară, întinsă pe canapea, Megan dădu click pe aplicație, cu un fior nervos în piept.
„Bună, arăți superb!” un mesaj apăru dintr-o dată, trimițând-o pe Megan într-un vârtej. Era abia ieșită din duș, cu doar un prosop care-i acoperea corpul și cu mască sub ochi.
Cu o mișcare panicată, Megan închise aplicația, aruncând telefonul pe canapea.
„M-am speriat de tine?” întrebă un străin care o aștepta încă pe ecran, cu o voce joasă, pe măsură ce fața Megan apăru.
„E… în regulă,” răspunse ea. „Nu sunt obișnuită cu asta.”
„Nici eu,” râse el. „Dar hei, cine știe, poate ne obișnuim împreună?”
Bărbatul de la celălalt capăt se prezentă ca fiind Robert. „Spune-mi Rob!” zise el, întinzându-i mâna.
„Megan,” răspunse ea. „Prietenii îmi spun Meg!”
„Mă bucur să te cunosc, Meg!” continuă Robert, în timp ce Megan simțea că plutește într-o lume fantastică, unde fluturii și păpădiile erau de dimensiunea mamutului. „Ai un zâmbet atât de frumos,” adăugă el.
„E prima dată când fac asta… am apăsat din greșeală un buton. Și, următorul lucru știu, sunt în direct!” râse Megan, obrajii îi erau fierbinți de rușine.
„Cum îți pot face eu o compensare?” întrebă el, ochii îi străluceau. „Cina diseară?”
„Da,” răsuflă Megan, inima i se opri pentru o clipă.
Zâmbetul lui Robert se lărgi înainte să clipească. „Ne vedem la opt, atunci, la La Café Bean.”
După un duș fierbinte, mirosul de trandafiri englezi și cremă de shea se adăuga pe pielea ei în timp ce Megan stătea în fața dulapului. Un strop de rimel, o fărâmă de blush și un susur al parfumului ei cel mai dulce, împreună cu bijuterii minime, lăsau frumusețea ei naturală să strălucească.
În acea seară, era gata să înfrunte necunoscutul, să-l întâlnească pe bărbatul de cealaltă parte a ecranului și să vadă dacă aplicația de întâlniri de pe telefonul ei putea picta un viitor în care merita să creadă.
Chiar când Megan apucă mânerul ușii, îngheță. Bucuria și entuziasmul ei evaporându-se ca o ceață când David intră cu un aer de superioritate.
„Ziua mutării, draga mea,” șuieră el, vocea lui fiind plină de o cruzime tăioasă. Privirea i se opri asupra ei, un zâmbet răutăcios îi strâmba buzele. „Te duci undeva diseară?” întrebă el cu o voce leneșă.
„Doar… afară,” bâlbâi Megan, ținându-și nervos poșeta.
„Ai semnat actele?” strigă el, ochii i se micșoraseră.
„Sunt în celălalt buzunar,” răspunse Megan, vocea îi tremura.
Inima lui Megan bătută nebunește când telefonul vibrează. Era un mesaj de la Robert, întrebând-o dacă vrea să o ia. „Ai terminat aici?” se întoarse Megan către David.
„Mergi mai departe deja, nu-i așa?” ochii lui David se strâmbă. „Crezi că nu voi observa această… schimbare bruscă?”
Pardoseala părea să se încline sub ea pe măsură ce David se arunca înainte. „Clarifică-ți acest lucru,” răcni el. „Indiferent de cine găsești, vor pleca. Ești plictisitoare și urâtă, și niciun strat de machiaj nu poate ascunde asta.”
„Te înșeli,” șopti ea, vocea ei tremura, dar fermă. „Poate că sunt frântă, dar nu sunt urâtă.”
Noua îndrăzneală a Megan o enerva pe David. Cu o mână dură, îi smulse colierul de diamante pe care îl purta, lanțul lovindu-i pielea.
„A fost cadoul meu de nuntă,” șopti Megan, vocea i se frânge de șoc.
„Consideră-l chirie. Cam ca și căsătoria noastră. Plătită, folosită și aruncată!” spuse el cu un zâmbet disprețuitor.
Cu o privire finală, pătrunzătoare, David apucă geanta și trânti ușa cu putere.
Lăsată în urmă, cu lacrimile estompându-i vederea, Megan se clătină către telefonul ei. Întâlnirea la care era atât de entuziasmată acum părea o glumă crudă. Dar să rămână captivă în lacrimile ei era cu siguranță mai rău. Așa că se ridică, ieși pe străzile luminată de lună și salută un taxi care se apropia.
La scurt timp, se trezi în La Café Bean. Dar bucuria din ochii ei dispăru când ajunse la masă. Era goală.
Panica o cuprinse pe măsură ce se apropia de chelner, vocea ei fiind doar un șuier. „L-ai văzut… pe întâlnirea mea? Rob? El stătea aici.”
„A plecat, domnișoară.” Fața chelnerului se strâmbă de confuzie.
Exact când se lupta cu furtuna emoțiilor din interior, o siluetă apăruse în spatele ei. Robert ținea un buchet de crini și zâmbea timid.
„Megan, îmi pare atât de rău că te-am făcut să te simți jenată în direct,” mormăi el, ochii i se umpleau de regret. „Dar când te-am văzut așa naturală… mi-a topit inima. Îmi pare rău, am trebuit să plec un moment să le iau pentru tine.”
Înainte să poată vorbi, un strănut o cuprinse pe Megan, distrugând momentul.
„Noroc!” râse Robert.
Megan continuă să strănute, împrăștiind polen pe masă. Fruntea lui Rob se frunți de îngrijorare. „Hei, mi-ai fi putut spune că ești alergică la flori.”
„E în regulă. Nu puteam refuza un gest atât de drăguț,” răspunse Megan, zâmbind cald.
„Așadar, spune-mi despre tine. Ce faci pentru o viață?” continuă Megan, vocea ei recăpătându-și puterea.
„Sunt doctor,” zâmbetul lui Robert se lărgi. „Și ca doctor, îți pot spune că ești alergică la acești crini.”
„Ia-le pe astea și du-le,” îi porunci unui chelner.
Un râs sincer și neașteptat izbucni din pieptul Megan.
Ochii lui Rob se strâmbară la colțuri. „De ce râzi?” întrebă el.
„E o poveste lungă,” spuse Megan, bucurându-se. „Dar cred că aveam nevoie de un doctor, până la urmă!”
Un moment mai târziu, telefonul ei vibrează. Un GIF apăruse pe ecran – un buchet de trandafiri roșii vii. „Nu am vrut să te las fără flori,” râse Robert, ochii îi sclipeau.
„Spune-mi totul despre tine,” șopti el. „Visurile tale, fricile tale, cele mai nebunești povești ale tale. Totul.”
Megan luă o respirație adâncă. Vorbi despre David, întunericul din căsătoria lor, speranțele distruse și inima frântă. Mărturisi că până să-l întâlnească pe Robert, nu crezuse niciodată în dragostea adevărată.
Pe măsură ce seara romantică se încheia, Megan se întinse în pat, admirând fotografia lui Rob pe telefonul ei. Această fericire era un sentiment pe care nu știa că există.
După un divorț tumultuos, Megan se regăsi în mijlocul zgomotului tacâmurilor într-un restaurant de lux. Era adâncită în telefonul ei când auzi o voce familiară.
„Megan!”
Megan se întoarse și îl văzu pe David – o priveliște neliniștitoare după luni de distanță forțată de divorț.
„Salut, David,” spuse ea, forțând un zâmbet.
„Megan. Arăți… grozav!” îi oferă un zâmbet ezitant.
„Mă simt bine,” răspunse Megan, vocea ei fiind strânsă. „Și tu?”
„Eu și Jessica… ne despărțim,” zâmbetul lui David slăbi.
„Îmi pare rău,” spuse Megan, cuvintele fiind goale și grave.
„Nu trebuie. Am meritat asta. Te-am părăsit… a fost cea mai mare greșeală din viața mea,” șopti David, ochii îi erau plini de remușcare.
Megan, nesigură cum să navigheze în acest nou peisaj, stătea acolo, fără a spune nimic.
„Te rog, Megan,” imploră David, cântărind tăcerea ei. „Aș face orice să te fac fericită. Dă-mi o altă șansă.”
Dar o voce de bărbat străbătu tensiunea înainte ca Megan să poată răspunde. „Scuzați-mă, vă pot ajuta cu ceva?”
Ochii lui David se lărgi de neîncredere, aerul devenind electric de tensiune și dezamăgire.
„Scuze, cine ești tu?” răcni el.
„Sunt Rob, logodnicul Megan!” răspunse Robert.
Cuvintele loviră pe David ca o secure. Megan, cu fața roșie, puse o mână pe brațul lui Robert. „De fapt, David, eu și Rob urmează să ne căsătorim curând!”
„Gata de plecare, frumoasă?” Robert, cu ochii strălucind, se întoarse către Megan.
„Da, hai să mergem, iubito. Pa, David!” zâmbi Megan și se ridică din scaun.
Megan își înlănțui mâna în brațul lui Robert și plecară, lăsându-l pe David izolat cu fantomele trecutului său, bucuria alunecându-i printre degete ca nisipul.
Spuneți-ne ce părere aveți despre această poveste și împărtășiți-o cu prietenii voștri. Ar putea să îi inspire și să le lumineze ziua.