M-am căsătorit cu cel mai bun prieten al tatălui meu și nu-mi venea să cred ce a pregătit pentru prima noastră noapte…
Când le-am spus părinților mei că urmează să mă căsătoresc cu Adrian, cel mai bun prieten al tatălui meu, reacția lor a fost previzibilă.
— Este destul de… neașteptat, — a spus mama cu precauție, alegându-și cuvintele cu grijă.
Tatăl meu a rămas tăcut pentru un moment, apoi a oftat și m-a privit direct în ochi.
— Adrian este un om bun. Dar ești sigură de decizia ta?
Fără ezitare, am dat din cap afirmativ. Aveam 27 de ani, iar el 45. A fost mereu alături de mine, m-a susținut în momente dificile și nu mi-a trădat niciodată încrederea. Părea că nimeni din lume nu mă înțelegea la fel de bine ca el.
Nunta noastră a fost simplă, dar plină de căldură, înconjurată de familie și prietenii cei mai apropiați. Cu toate acestea, în adâncul sufletului meu, simțeam o oarecare nesiguranță. Îl iubeam pe Adrian, aveam încredere în el, dar ce urma să se întâmple? Cum va fi, de fapt, căsnicia noastră?
Când ne-am întors acasă după ceremonie, tensiunea pe care încercasem să o ignor a început să crească. Adrian era calm, concentrat, de parcă își planificase fiecare pas cu grijă.
Când am pășit în dormitor, ochii mi-au fost imediat atrași de masa din mijlocul camerei.
Pe ea se afla… un document.
M-am oprit pe loc.
— Ce este asta? — am întrebat, încercând să râd, dar vocea mea suna nesigur.
Adrian m-a privit serios.
— Este acordul nostru, — a spus el, arătând spre scaun, invitându-mă să mă așez.
Am simțit cum inima mea a început să bată mai repede.
— Ce fel de acord?
Adrian s-a așezat în fața mea și și-a împreunat mâinile pe masă.
— Am înțeles un lucru. Căsătoria nu se bazează doar pe iubire, ci și pe respect reciproc și încredere. Vreau să știi că nu te voi forța niciodată să faci ceva pentru care nu ești pregătită.
L-am privit, simțind cum emoțiile mele deveneau din ce în ce mai intense.
— Deci…
— Deci nu te voi constrânge niciodată să faci ceva ce nu îți dorești, — a răspuns el calm. — Acesta nu este un document cu valoare juridică, ci o promisiune. Îți promit că îți voi respecta întotdeauna sentimentele, limitele, dorințele și temerile. Căsnicia noastră va fi construită pe înțelegere reciprocă, nu pe presiune sau așteptări.
Am simțit cum mă relaxez.
— Dar… ești bărbat. Ai nevoile tale…
Adrian a zâmbit călduros.
— Desigur. Dar cel mai important pentru mine este ca tu să te simți în siguranță.
Toată noaptea mi-a fost teamă de necunoscut. Am încercat să-mi imaginez cum se va desfășura totul, cum va arăta viața noastră împreună. Și, în final, am primit cel mai prețios lucru – respectul.
Fără să citesc documentul, l-am semnat și l-am pus deoparte. Apoi m-am cuibărit pur și simplu în brațele lui Adrian, recunoscătoare că am alături un om ca el.
A fost cea mai frumoasă primă noapte de căsătorie. Poate nu plină de pasiune, dar plină de înțelegere.