După ce i-a pus pe copii la culcare, Ionela s-a îndreptat spre bucătărie pentru a-și pregăti o ceașcă de ceai fierbinte. Se uita absentă pe fereastră, gândindu-se la Ion, care încă nu ajunsese acasă. În ultima vreme, era tot mai prins cu munca și ajungea târziu, obosit și irascibil. Ionela încerca să-l înțeleagă și să-l scutească de grijile casei. Oricum, el era singurul care aducea bani în familie.
Când s-au căsătorit, hotărâseră de comun acord ca ea să se ocupe de gospodărie și de copii, iar Ion să fie cel care asigură stabilitatea financiară. Așa s-au născut, pe rând, cei trei copii, iar Ion a fost încântat de fiecare dată. Spunea mereu că își dorește o familie numeroasă.
Pentru Ionela, însă, totul devenise un carusel nesfârșit de scutece, biberoane și nopți nedormite. Își iubea copiii nespus, dar era epuizată și nu mai voia să treacă iar prin asta.
În acea seară, Ion a ajuns târziu, după miezul nopții, cu o expresie relaxată și un ușor chef de vorbă. La întrebarea Ionelei despre motivul întârzierii, a ridicat din umeri.
— Ionela, am fost copleșiți la serviciu, așa că ne-am gândit să ieșim puțin să ne destindem.
— Dragul meu! — i-a răspuns ea, zâmbind obosită. — Hai să-ți pregătesc ceva de mâncare.
— Nu e nevoie, am mâncat niște aripioare de pui și mi-a trecut pofta. Mai bine mă duc direct la somn.
În curând urma 8 Martie, iar Ionela voia să sărbătorească într-un mod special. A rugat-o pe mama ei să aibă grijă de copii și a plecat la mall, hotărâtă să organizeze o cină romantică doar pentru ei doi. Mama ei a fost de acord fără ezitare.
În timp ce își umplea coșul de cumpărături, Ionela și-a permis să-și facă și ei un mic cadou. Nu își mai cumpărase haine de multă vreme. Îi era jenă să-i ceară bani lui Ion pentru ceva ce considera „un moft”, mai ales că oricum nu avea unde să se îmbrace elegant. Ultima dată își cumpărase doar un banal costum de casă.
A intrat într-un magazin de haine și, după ce a ales câteva rochii, s-a retras într-o cabină de probă. În timp ce își aranja materialul unei rochii pe corp, a auzit brusc o voce familiară din cabina alăturată:
— Mmm, abia aștept să ți-o scot!
O rafală de râsete cristaline i-a răspuns.
— Răbdare, neastâmpăratule! Du-te și ia-i și soției tale ceva, să nu bănuie nimic!
— De ce ar avea nevoie? — a venit răspunsul amuzat al lui Ion. — E ocupată toată ziua cu copiii. Nu-i pasă cum se îmbracă, doar să fie curat, mâncare pe masă și jucăriile strânse! O să-i iau un multicooker sau o mașină de făcut pâine. Să se bucure!
Un fior rece i-a străbătut tot corpul. A continuat să probeze rochiile în mod mecanic, dar fiecare cuvânt pe care îl auzea dincolo de perete îi pătrundea în suflet ca un cuțit.
— Dar dacă se prinde unde ți-ai cheltuit banii? — întrebă blonda chicotind.
— De ce trebuie să dau explicații? Eu muncesc, ea stă acasă. Îi las bani pentru cheltuieli, e mai mult decât suficient!
Vocea lui s-a îndepărtat, iar Ionela a tras cu grijă perdeaua cabinei. A avut timp să-l vadă pe Ion la casă, alături de o femeie blondă, plătindu-i cumpărăturile. Iar când i-a zâmbit larg și a sărutat-o fără jenă, chiar în fața casierei, lumea Ionelei s-a prăbușit.
A plecat de la mall cu sufletul sfâșiat. Acasă, a eliberat-o pe mama ei, și-a culcat copiii și s-a așezat în sufragerie, gândindu-se. Nu își imaginase niciodată că Ion o putea trăda în felul acesta. Nu era doar faptul că avea o amantă. Ci că o desconsidera complet. Tot ce făcuse ea pentru familie nu avea nicio valoare în ochii lui.
Într-o clipă de luciditate, și-a dat seama că nu putea să plece așa, pur și simplu. Dacă divorța, el s-ar muta liniștit cu blonda, iar ea ar rămâne singură, fără niciun venit stabil. Pensiile alimentare? Probabil o sumă infimă. Trebuia să-și găsească un loc de muncă.
A doua zi și-a redactat CV-ul și l-a trimis la mai multe companii. O săptămână întreagă a verificat e-mailul cu sufletul la gură. În cele din urmă, a primit o invitație la un interviu. Ironia sorții: chiar la firma unde lucra Ion.
Și-a pus copiii în grija mamei și s-a prezentat la interviu. După o discuție lungă, i s-a oferit un post cu program flexibil. Salariul nu era mare, dar suficient pentru a se descurca.
Când s-a întors acasă, radia de fericire.
— Mamă, Ion mă înșală! — a spus, dar cu un zâmbet ciudat pe față.
— Ai înnebunit?! — s-a îngrijorat mama ei.
Ionela i-a povestit tot.
— Ce ai de gând să faci?
— Să divorțez. Și să mă întorc la muncă. Înscriu copiii la grădiniță și gata!
Mama ei a fost de acord.
Pe 7 martie, Ion s-a întors din nou târziu. De data aceasta, Ionela nu a spus nimic. Indiferența ei l-a pus în gardă.
— Ionela, am ieșit cu băieții…
— Du-te la culcare, Ion.
Dimineață, în timp ce copiii luau micul dejun, Ion i-a întins, triumfător, o cutie.
— Uite, dragă, un cadou pentru tine! Să-ți fac viața mai ușoară.
Era o mașină de făcut pâine.
Ionela l-a privit rece.
— Și eu am un cadou pentru tine.
S-a ridicat și a mers în hol. A arătat spre două valize.
— Divorțăm.
Ion a încremenit.
— Cum ai aflat?
— Am fost în cabina de probă când îi cumpărai cadoul amantei tale. Și să știi că poți lua și mașina de făcut pâine la ea. Eu nu am nevoie.
Furios, Ion a izbucnit.
— Ești geloasă! Blonda e frumoasă, îngrijită, nu ca tine, prinsă cu copiii! Ai uitat ce înseamnă să fii femeie! Trăiești pe banii mei și îndrăznești să-mi reproșezi ceva?
— Nu-mi pasă, Ion. Pleacă.
A doua zi, Ionela a depus actele de divorț și a cerut pensie alimentară.
Câteva luni mai târziu, Ion s-a apropiat de biroul ei.
— Luăm prânzul împreună?
Ionela și-a ridicat privirea spre el. Obosit, palid, părăsit de amantă.
— Nu, Ion. Nu mai avem nimic de discutat.