Un bărbat a intrat în casă și a rămas uimit… Cu șase luni în urmă, i se oferise un pui mic de pisică, pe care l-au numit Fulger. Nepoata sa, care îl vizita uneori cu familia, găsise puiul pe stradă. Predându-l din mână în mână, spuse:
— Locuiești singur. Tot nu-ți găsești pereche. Ai o muncă stresantă. Șofer de autobuz. Când vii acasă, să ai pe cineva care să te aștepte cu bucurie. Pisicile aduc confort și liniște…
Și, astfel, a crezut. De ce nu, se gândea. Poate chiar așa e. Vii acasă, epuizat de pasagerii și șoferii care nu vor să facă loc, iar aici te așteaptă, liniștit, pe canapea. Miorlăie și toarce. E fericit, se cuibărește în brațe și vrea afecțiune.
Dar, după cum bine înțelegeți, doamnelor și domnilor, asta gândea din lipsă de experiență. Pisoiul nu i-a îndeplinit așteptările. Dintr-un pui docil și drăguț, s-a transformat într-un adolescent neastâmpărat. Să stea în brațe și să fie mângâiat nu-i plăcea, dar să se joace… oricând!
Neștiutor, bărbatul a cumpărat o paletă pentru muște, pe care o folosea pentru a le lovi. Micuțe și agere sau mari, numite în glumă muște de grajd.
Fulger îl urmarea cu atenție, memorând, probabil, informații. Și într-o zi a decis să își mulțumească stăpânul. Și a reușit…
Revenim la momentul de unde am început.
***
Bărbatul a intrat în casă și a rămas uluit. Nimic! Absolut nimic nu mai era așezat la loc în apartamentul său. Dezordinea era atât de intensă încât ai fi putut crede că două bande de gangsteri s-au luptat acolo și au folosit… bâte!
Scaunele erau răsturnate. Vasele, paharele și tot ce era pe masă, pe pervazuri și pe mobila mică erau acum împrăștiate pe podea, acoperind uniform cioburi de sticlă, lut și plastic…
Perdelele semănau cu fuste sfâșiate de modă, iar în bucătărie… Ketchup-ul curgea în roșii sărate și dulceață. Sare, zahăr și piper erau împrăștiate artistic. Furculițele și lingurile formau mici grămezi. Perdelele din bucătărie erau smulse împreună cu tije și zac în acest decor, iar pe masa de dining complet goală…
Așezat stătea Fulger, extrem de satisfăcut, iar în fața lui era o muscă. O muscă mare cât un avion. Fulger privea la om cu ochi triumfători și torcea mulțumit.
Acum, omul îl va lăuda. Toată ziua, fără să-și menajeze labele și eforturile, alergase prin casă, încercând să prindă musca asta obraznică. Era extenuat, dar a capturat-o! Și acum o poate prezenta și să primească un premiu bine meritat.
Din aceste gânduri plăcute Fulger își freca labele.
Bărbatul ridică un scaun și se așeză. Nu știa de unde să înceapă. Să facă curățenie, să ia cina sau să-l certe pe Fulger, dar nu a trebuit să se gândească mult. Cineva sună la ușă. Se ridică, trecu în hol și deschise. Acum era și mai surprins.
În hol stăteau trei polițiști, iar în spatele lor – cam zece vecini. Polițiștii țineau mâinile pe tocurile pistoalelor.
— Am primit un telefon… — începu unul dintre ei.
— De mai multe ori, — adăugă altul. — Și ne-au spus că se întâmplă ceva foarte grav la dumneavoastră în apartament. Mobila cade și vasele se sparg. Și se aud țipete și urlete. Ne puteți permite să intrăm în apartament și să ne asigurăm că totul este în regulă, iar dumneavoastră… de siguranță… ridicați mâinile, vă rog, puneți-le încrucișat pe cap și retrageți-vă în colțul îndepărtat al camerei.
Vecinii îl priveau cu teamă și dezaprobare.
— Așa, așa… Iată cum stă treaba, — spuse bărbatul. Și continuă: — Vă rog să intrați!
El se retrase în colțul camerei și își încrucișă mâinile pe cap.
Polițiștii umblau prin apartament, observând dezordinea și căutând ceva, trecând dintr-o cameră în alta.
— Ce căutați? — întrebă bărbatul.
— Un trup, — răspunse unul dintre polițiști. — Și explicația dumneavoastră pentru ce s-a întâmplat.
— Ah, trupul! Trupul vi-l voi arăta acum, — acceptă bărbatul.
Polițiștii deveniseră brusc precauți și își coborâră mâinile pe tocurile pistoalelor. Cu grijă, pe lângă perete, fără mișcări bruște, bărbatul păși spre bucătărie. Și, deschizând larg ușile, făcu un gest amplu.
— Poftim! — spuse el. — Iată trupul.
Polițiștii, împingându-l ușor în lateral, au dat năvală în bucătărie.
Trupul stătea pe masă și zâmbea sfidător. Îi plăcea atenția. Iar în fața lui era o muscă.
Câteva secunde a fost liniște în cameră, cât polițiștii își reveneau și priveau împrejur. Iar apoi ochii lor păreau să se lumineze. Primul a început să râdă cel care a început discuția, iar apoi ceilalți i-au urmat exemplul.
Toți râdeau și nu se puteau opri, iar Fulger îl privea pe om cu mândrie, parcă spunând: „Vezi? Toată lumea e mulțumită. Așadar, m-am străduit degeaba?”.
Polițiștii au petrecut o jumătate de oră fotografiindu-se cu musca și Fulger în brațe, pe fundalul dezastrului creat de el. Toți râdeau și erau foarte mulțumiți. Cel mai mulțumit era pisoiul. Cum să nu fie? Toți i-au apreciat eforturile.
***
Când polițiștii și vecinii au plecat, bărbatul s-a așezat din nou pe scaun.
— Vă ajut eu, — auzi o voce și se întoarse.
Lângă el era o femeie de la primul etaj.
— Azi am zi liberă, — spuse ea zâmbind. — Singur vă luați toată noaptea, dar împreună terminăm repede.
— Mi-e greu să vă deranjez, — spuse bărbatul, jenat.
— Nicio grijă! — îi zâmbi femeia. — E în regulă. Oricum n-am altceva de făcut. Sunt singură. Nu am pe nimeni. Doar mama. Ea locuiește aproape. Dar o să-l pedepsiți cumva pe ăsta, poate măcar să-l certați un pic? — întrebase ea, dând din cap spre Fulger.
Acesta stătea pe masă în bucătărie și alene bătea cu lăbuța o muscă grasă.
— Eh, să-l cert… — suspină bărbatul. — Acum îl cert…
Se ridică, se apropie de Fulger, și îl luă în brațe:
— Ești un neastâmpărat! Cum să faci așa ceva? Nu se poate.
Fulger își mișca lăbuțele – tata îl certa. Și o făcea atât de frumos și blând, încât era imposibil să reziste și se întinse să-l lingă pe obrazul stâng, iar bărbatul… Îl sărută pe nas.
— Ei bine, grozav. Bravo, — spuse el lui Fulger. — Așadar, ai înțeles bine. Să nu mai faci așa ceva.
Și puse pisica jos. Fulger își ridică coada și începu să se frece de picioarele femeii. Ea râdea.
— Cât de frumos l-ați certat, — se amuză ea. — Cum de nu v-am observat până acum?
— Nu știu, — răspunse el. — Poate pentru că eram nefericit, iar acum, de când a apărut Fulger, sunt mai fericit.
Și arătă dezordinea făcută de pisică.
Femeia sună un prieten meșter, iar a doua zi bărbatului i-au montat plase rezistente la toate ferestrele. Acum Fulger putea sta pe pervaz și să privească păsările și muștele.
Și femeia și bărbatul au făcut curat, au aruncat și au dus la gunoi toată vesela spartă, au spălat podeaua, au înlăturat perdelele rupte. Și au plecat la cumpărături pentru altele noi.
S-au întors seara, bărbatul a cumpărat gustări și un tort delicios. Și o sticlă de șampanie. Ei, bineînțeles, doamnelor și domnilor, pentru a sărbători un nou început. Acasă veche. Împreună cu femeia.
Stăteau la masă în bucătărie, mâncau, beau și vorbeau. Și se simțeau bine, mai ales Fulger. El stătea pe genunchii femeii și plănuia… o nouă surpriză pentru tata.
***
În concluzie, totul s-a încheiat cu bine. Iar Fulger, desigur, ajută neîncetat pe cei doi. Pe tata și pe noua mamă. Care a venit în apartamentul lor doar pentru că l-a găsit pe Fulger. Și-a recunoscut în el pisoiul ei drag.
Și acum, tata și mama împreună fac față consecințelor ajutorului său.
Ce credeți că se întâmplă?
Cum altfel ar putea fi?
Altfel nu se poate…