Era vară, iar în salon domnea o liniște neobișnuită. Mulți dintre clienții fideli erau plecați în vacanță, pe la mare sau în străinătate. O parte din angajați erau și ei în concediu. Așa că, în acel moment, Vera — o stagiară tânără — rămăsese singură în sala de lucru, curățând locurile colegilor ei.
Deodată s-a auzit clinchetul ușii — cineva intrase. Vera a ridicat privirea și a văzut un bărbat de vârstă mijlocie, slab, îmbrăcat cu haine destul de ponosite. Părul și barba arătau de parcă nu mai fusese la frizer de jumătate de an. Imediat i-a atras atenția — cămașă în carouri, pantaloni simpli, un aer foarte „de la țară”.
„Parcă e scos dintr-un film vechi… ca Budulai din televizorul bunicii,” își zise Vera. „Ce-o fi căutat el aici, într-un salon atât de scump?”
— Bună ziua, domnișoară. S-ar putea să mă tunzi? — întrebă bărbatul, calm și politicos.
Vera se uită în jur — poate vorbea cu altcineva? Dar nu, era singură.
— Ei, mă tunzi sau nu? — repetă omul cu un zâmbet blând. Atunci Vera și-a dat seama: ăsta era momentul ei. Primul ei client!
Da, omul nu arăta ca și cum și-ar permite. Și prețurile din salon erau… piperate. Poate că va trebui ea să plătească din buzunar, dacă va fi nevoie. Dar nu conta. Era șansa ei să demonstreze ce poate.
— Sigur, poftiți, luați loc — i-a zâmbit și l-a invitat.
A început să-l tundă cu grijă, lucrând atent, conturând forma, scoțând în evidență trăsăturile feței. Părul lui, grizonat, îi dădea chiar un aer nobil. Când era aproape gata, Vera a zâmbit: „Dacă ar avea un costum, l-ai putea duce direct la operă!”
Și chiar atunci…
— Ce-i asta?! Am deschis cumva un maraton de caritate?! — a răsunat o voce de la intrare. Era Jenia, directorul salonului. Vera s-a speriat atât de tare că era cât pe ce să scape foarfeca din mână.
— Uită-te la el! Cum arată! Ca un cerșetor! Și tu îl lași să intre aici?! Asta e un salon de elită, nu o cantină pentru săraci! De când acceptăm cazuri sociale?! — urla directorul, înfuriat.
Bărbatul nu zicea nimic. Calm, s-a ridicat de pe scaun, și-a netezit cămașa și s-a întors către Vera:
— Îți mulțumesc, domnișoară. M-ai făcut din nou om! — și i-a întins câteva bancnote, scoase din buzunarul interior al cămășii.
Vera nu știa ce să spună. Bărbatul i-a dat un semn din cap, s-a întors și a ieșit din salon cu demnitate.
Iar a doua zi… TOATĂ LUMEA A RĂMAS FĂRĂ CUVINTE când a văzut ce s-a întâmplat… 😲😲😲
A doua zi, în salon era o atmosferă foarte ciudată. Vera se simțea îngrozitor și toată dimineața stătea ca pe ace, așteptând să fie chemată de director ca să i se spună că e concediată. Dar, în loc de asta, încă de dimineață devreme, câteva mașini luxoase au oprit în fața salonului. Din ele au coborât niște oameni eleganți, printre care erau și fețe cunoscute de la televizor.
Jenea, directorul salonului, privea de la biroul lui și nu înțelegea nimic. Deodată, ușa salonului s-a deschis și a intrat același bărbat de ieri. Dar de data asta era total schimbat: îmbrăcat elegant, într-un costum negru, aranjat impecabil, cu părul și barba foarte îngrijite. În spatele lui era și o mică echipă cu camere și microfoane.
– Bună ziua tuturor! spuse bărbatul zâmbind. Eu sunt Nicolai Dragomirov, prezentatorul emisiunii „Schimbă-ți destinul”. Ieri am venit aici ca parte dintr-un experiment social pentru emisiunea noastră. Am vrut să vedem cum sunt tratați oamenii care arată săraci sau fără adăpost în diferite locuri publice. Fata care m-a tuns a arătat mult profesionalism și multă omenie. Din păcate, directorul vostru a făcut exact invers.
Jenea a încremenit. Fața i s-a făcut albă ca varul, parcă tocmai îi fusese dată o sentință.
– Știm că saloanele de lux se mândresc cu serviciile lor excelente. Dar adevăratul lux e cum te comporți cu omul, nu ce haine poartă. De aceea am hotărât să premiem această fată minunată, care a dat dovadă de omenie și înțelegere, chiar și riscând să fie pedepsită.
Toți ochii s-au îndreptat spre Vera, care stătea uluită, abia realizând ce se întâmplă. Nicolai continuă:
– Emisiunea noastră și sponsorii ei vor finanța integral pregătirea ei la cea mai bună academie internațională de stilism și îi vom oferi și un stagiu într-un salon de elită din străinătate. Pentru că oameni ca ea sunt viitorul acestei profesii!
Salonul izbucni în aplauze, iar Vera nu și-a putut opri lacrimile de fericire. Directorul, însă, stătea cu capul plecat, complet dărâmat.
– Și, bineînțeles, emisiunea noastră nu va uita să spună și ce lecție importantă am învățat ieri, datorită dumneavoastră, domnule director! zise Nicolai cu un zâmbet ironic.
După ce camerele s-au oprit, directorul a ieșit afară, rușinat și distrus. Curând, salonul și-a schimbat proprietarul, iar Vera a plecat la studii. După întoarcere, și-a deschis propriul salon, unde fiecare om era întâmpinat cu respect și cu zâmbetul pe buze, indiferent cum era îmbrăcat.
Pentru că Vera știa deja că adevărata frumusețe începe de la omenie.