— Cui i-ar veni în minte să-și vândă apartamentul, fără a avea altă locuință? — Natalia răsfoia nervoasă marginea feței de masă, încercând să nu izbucnească definitiv. — Matei, e nelogic!
Matei stătea în fața ei, cu ochii plecați. Umerii săi erau aplecați, mâinile strângeau nervos cana cu ceai de mult răcit.
— Nati, mama spune că avea nevoie urgentă de bani. Ceva legat de sănătatea ei, dar nu vrea să mă sperie cu detalii.
Natalia pufni și se întoarse spre fereastră. În cei cinci ani de viață împreună, ea studiase perfect toate stratagemele Olgăi Ionescu. Bolile misterioase apăreau de fiecare dată când soacra avea nevoie de atenția fiului.
— Și cât va dura acest „temporar”? O săptămână? O lună? Un an? — Natalia a încercat să sune calm, dar vocea i-a tremurat trădător.
Matei ridică privirea:
— Știi cât de greu este să găsești un apartament bun în ziua de azi.
— Știu, — aprobă Natalia. — Dar aici e altă problemă. Suntem toți adulți. De ce nu a discutat asta cu noi din timp?
Matei își trecu mâna prin păr — un gest care întotdeauna îi dezvăluia tensiunea.
— Mama nu a vrut să ne deranjeze.
— Serios? — Natalia se ridică, împingând scaunul cu atâta zgomot încât ceștile de pe masă au sărit. — Iar să ne pună în fața faptului împlinit — asta, bineînțeles, nu e deloc deranjant!
În micul lor apartament cu două camere, fiecare metru pătrat era prețios. Natalia transformase a doua cameră în birou. Cu apariția soacrei, totul va trebui schimbat.
— Natalia, înțelege, e mama mea. Nu pot să o las pe stradă, — vocea lui Matei suna implorător.
— Bineînțeles că nu poți, — oftă Natalia. — Dar recunoaște măcar că suntem prinși în capcană.
— Privește partea bună, interveni Matei cu un optimism forțat. Mama e o bucătăreasă extraordinară. Îți va găti toate felurile tale preferate!
Natalia inspiră adânc. Ultimele luni fuseseră dificile pentru ea. După ce fusese disponibilizată în urma restructurării companiei, se dedicase unui proiect online care încă nu aducea venituri semnificative. Lucra de acasă, în biroul ei, singura zonă unde se putea concentra în liniște.
— Matei, hai să fim realiști. A doua cameră e biroul meu. Unde voi lucra dacă mama ta se mută acolo?
— Putem amenaja un colț în dormitor pentru tine, sugeră el nesigur.
— Un colț? repetă Natalia nevenindu-i să creadă. Petrec opt ore pe zi lucrând. Crezi că pot face asta într-un „colț”?
O idee îi străfulgeră brusc în minte. O idee atât de simplă și evidentă, încât aproape râse.
— Știi ce? Am găsit soluția perfectă, spuse ea cu un calm surprinzător.
Matei o privi cu speranță:
— Da? Ce-ai gândit?
— De mâine mă întorc la căutarea unui job cu normă întreagă. Birou, program fix, deplasări. Mă duc din nou în corporație.
— Dar… proiectul tău? Ți-ai dorit atât de mult să-l dezvolți, ezită Matei.
— Exact. Iar acum nu mai am unde să lucrez la el, nu-i așa? Adevărul este că îmi va prinde bine un salariu stabil. Iar mama ta poate avea biroul. De fapt, poate avea întreaga casă cât sunt eu plecată.
Natalia observă cum expresia lui Matei se schimbă treptat, realizând implicațiile.
— Și… cine se va ocupa de treburile casnice? întrebă el încet.
Natalia zâmbi dulce:
— Tu și mama ta, bineînțeles. Eu voi fi ocupată cu cariera mea. Gătește-i tu mamei tale preparatele ei preferate în fiecare zi! Ea poate curăța și calca, iar tu poți face cumpărăturile. Sunt sigură că veți forma o echipă minunată.
Față lui Matei se albi. Natalia știa exact ce gândea. În cei cinci ani de căsnicie, el nu gătise niciodată mai mult decât un sandwich. Iar Olga Ionescu, cu toate talentele ei culinare, era obișnuită să fie servită, nu să servească.
— Dar Natalia, tu ai fost mereu cea care…
— Care ce, Matei? Care lucra de acasă și avea timp să facă și treburile casnice? Ei bine, acum circumstanțele s-au schimbat. Noua aranjare necesită noi reguli.
În seara aceea, Natalia își actualiză CV-ul și începu să aplice pentru posturi. A doua zi, își anunță prietenii din domeniu că este disponibilă pentru angajare. Într-o săptămână, avea deja trei interviuri programate.
Olga Ionescu sosise între timp, umplând a doua cameră cu cele patru valize ale sale și nenumărate cutii cu „lucruri esențiale”. Prima seară fusese plină de zâmbete false și politețuri artificiale. Natalia observase cu satisfacție panică în ochii lui Matei când își dădu seama că trebuie să gătească pentru trei persoane.
După două săptămâni, Natalia primi o ofertă excelentă de la o companie multinațională – un salariu cu 30% mai mare decât ultimul ei job și posibilitatea de a călători în delegații frecvente.
Într-o seară, când se întorcea târziu de la un interviu final, găsi apartamentul în liniște deplină. Matei stătea singur la masa din bucătărie.
— Unde e mama ta? întrebă Natalia, observând lipsa prezenței omniprezente a soacrei.
— A găsit un apartament, răspunse Matei cu o voce epuizată. La verișoara ei. Se mută mâine.
Natalia se așeză lângă el, încercând să-și ascundă satisfacția.
— Ce repede! Ce s-a întâmplat?
Matei o privi cu ochii obosiți de un bărbat care descoperise brusc complexitatea vieții domestice.
— Cred că nu s-a așteptat să trebuiască să facă atâtea prin casă. Și… poate că am exagerat puțin cu rugămințile legate de gătit.
Pentru prima dată în săptămâni, Natalia râse sincer. Poate că oferta de muncă venise la momentul potrivit, dar poate că și planul ei funcționase mai bine decât sperase.
— Știi, am primit oferta de la MultiCorp. Încep luna viitoare.
Ochii lui Matei se luminară brusc.
— Asta înseamnă că vei rămâne acasă până atunci? Vei avea din nou timp pentru… pentru tot?
Natalia îi mângâie mâna, dar zâmbetul ei rămase ferm.
— Nu, Matei. Înseamnă că e timpul să învățăm amândoi cum funcționează o căsnicie bazată pe parteneriat real. Mama ta pleacă, dar lecțiile ei rămân.
Dacă ți-a plăcut povestea, nu uita să o distribui cu prietenii tăi! Împreună putem duce mai departe emoția și inspirația.