Clara rămase trează până târziu în acea noapte. Fiecare cuvânt auzit la telefonul soțului răsuna în mintea ei ca un ecou dureros. „Ea nu bănuiește nimic… Mutarea la Clara a fost o idee grozavă.” Cine era acea femeie? Și de ce Luca strângea bani în ascuns, mințind-o atâta timp?
Dimineața se trezi obosită, cu ochii umflați de nesomn. Hotărârea era însă fermă: trebuia să afle adevărul. Înainte ca Luca să plece la serviciu, Clara îl privi atent, încercând să citească pe chipul lui vreo urmă de vinovăție. Dar el se comporta ca de obicei, grăbit, aruncând câteva cuvinte scurte și luându-și servieta.
De îndată ce ușa s-a închis, Clara a pornit planul. Cu o zi înainte, strecurase discret un mic dispozitiv de urmărire în portofoliul lui. Acum putea vedea pe telefon fiecare pas al lui Luca.
După câteva ore, semnalul îl arăta oprindu-se într-un cartier la marginea orașului. Clara a chemat un taxi și a pornit pe urmele lui. Cu inima cât un purice, s-a apropiat de clădirea veche unde indicatorul arăta că se afla soțul ei. A urcat scările reci și prăfuite, până la etajul doi.
Acolo, printr-o ușă întredeschisă, a auzit râsete și voci. A recunoscut imediat glasul lui Luca. Se auzea cald, tandru, atât de diferit de tonul pe care îl folosea cu ea.
— Ai avut dreptate, iubirea mea, în câteva zile banii vor fi suficienți. Apoi putem cumpăra apartamentul. Tu și mama ta veți locui ca niște regine.
Clara simți cum pământul îi fuge de sub picioare. „Deci nu doar că m-a mințit… ci își construia viața cu alta, folosindu-se de munca mea!”
Împinsă de furie, deschise brusc ușa. Înăuntru, o femeie tânără, cu un copil în brațe, stătea la masă. Luca, surprins, s-a ridicat, dar Clara a fost mai rapidă.
— Deci asta era „familia” pentru care strângeai bani? — izbucni ea. — O amantă și o soacră pe care să le întreții cu munca mea?
Luca încercă să se apropie de ea, dar privirea Clarei era de gheață.
— Ai profitat de mine un an întreg. Ai mâncat pâinea mea, ai băut vinul meu și ai mințit cu fiecare zâmbet. Ești terminat, Luca. Pentru mine, ești un străin.
Apoi își scoase verigheta, o lăsă pe masa murdară și se întoarse spre ușă. Înainte să iasă, adăugă răspicat:
— Avocatul meu o să-ți explice mai bine ce înseamnă să trăiești pe spatele altcuiva.
Pe scări, Clara simți pentru prima dată în luni întregi că respiră liber. Durerea era acolo, dar și hotărârea. Știa că urmează un divorț greu, dar în același timp știa că nimeni nu o va mai folosi vreodată.
Pentru prima dată, Clara nu mai era victima. Era femeia care își recâștigase viața.
Această lucrare este inspirată din evenimente și persoane reale, însă a fost ficționalizată în scopuri creative. Numele, personajele și detaliile au fost schimbate pentru a proteja intimitatea și pentru a îmbunătăți narațiunea. Orice asemănare cu persoane reale, în viață sau decedate, sau cu evenimente reale este pur întâmplătoare și nu este intenționată de către autor.
Autorul și editorul nu își asumă responsabilitatea pentru exactitatea evenimentelor sau pentru modul în care sunt portretizate personajele și nu sunt răspunzători pentru eventuale interpretări greșite. Această poveste este oferită „ca atare”, iar orice opinii exprimate aparțin personajelor și nu reflectă punctele de vedere ale autorului sau ale editorului.