Un murmur a străbătut sala de judecată, ca un vânt rece care cutremură frunzele. Oamenii prezenți se uitau unii la alții, încercând să deslușească adevărul din spatele cuvintelor. Judecătorul a lovit cu ciocănelul de lemn, restabilind ordinea, dar tensiunea nu dispăruse.
În mijlocul acestei încordări, fetița de pe strada Oarbă, cu părul prins într-o coadă simplă și o privire pătrunzătoare, s-a ridicat. Era doar o copilă, dar glasul ei avea o hotărâre care a redus la tăcere întreaga sală.
— Eu îl voi apăra. Știu ce spun. Știu ce s-a întâmplat cu adevărat.
Judecătorul a rămas împietrit. Cine era această copilă și ce știa ea? În România, oamenii sunt obișnuiți cu povești de viață grele, cu lupte pentru adevăr, dar nimeni nu s-ar fi gândit că din gura unei fetițe se vor rosti cuvinte care ar putea răsturna întreg procesul.
— Copilă, înțelegi gravitatea a ceea ce spui? — a întrebat magistratul, cu vocea sa groasă și calmă.
— Înțeleg, domnule judecător. Și pot să dovedesc.
Un fior a străbătut pe toți cei prezenți. În România, când un copil vorbește cu atâta siguranță, oamenii simt că nu poate fi doar o întâmplare. Glasul curat al unui suflet tânăr poartă greutatea adevărului.
Vilma a izbucnit din nou:
— Ea nu știe nimic! Nu o ascultați! Eu am pierdut o fiică!
Dar fetița nu s-a clintit. Ochii ei mari, limpezi, se opriseră direct pe Raúl.
— Eu am fost acolo, a spus ea. Am văzut.
Un suspin colectiv a umplut sala. În fața oricăror argumente, mărturia unui martor surpriză putea să schimbe totul.
— Ce ai văzut, copilă? — întrebă judecătorul.
— Am văzut pe cineva intrând în casă în acea noapte. Nu era domnul Raúl. Era altcineva.
Un freamăt puternic a străbătut sala. Avocatul acuzării a încercat să protesteze, dar vocea i s-a pierdut în murmurul oamenilor. Avocatul apărării, până atunci resemnat, s-a ridicat cu o energie nouă.
— Domnule judecător, această mărturie schimbă totul. Cerem ca fetița să fie ascultată și protejată!
Raúl plângea. Lacrimi grele îi șiroiau pe obraji, iar postura sa de multimilionar rece și impasibil se prăbușise. Nu mai era un om de afaceri puternic, ci un bărbat zdrobit, agățându-se de singura speranță.
— Spune-ne, copilă, cine era? — întrebă judecătorul cu glasul tremurat pentru prima dată.
Fetița a inspirat adânc. Sala parcă se micșorase, oamenii își țineau răsuflarea.
— Era sora ei, mătușa mea, a șoptit ea, iar cuvintele i-au făcut pe toți să rămână muți.
Vilma s-a ridicat brusc, chipul ei alb ca varul, ochii holbați.
— Minți! Minți, copilo! — a strigat ea, dar vocea i se frângea.
În România, adevărul iese întotdeauna la iveală, mai devreme sau mai târziu. La fel ca la o șezătoare de sat, unde oamenii spun povești lângă foc și fiecare detaliu contează, aici, în sala de judecată, fiecare cuvânt avea greutatea unei pietre de moară.
Judecătorul a bătut cu ciocănelul.
— Se suspendă ședința. Vom continua mâine, dar mărturia acestei fetițe nu poate fi ignorată.
Oamenii au început să murmure din nou, unii plângând, alții încruntați. Raúl se prăbușise pe scaun, Vilma se zbătea ca o pasăre prinsă în colivie, iar copilul rămânea în picioare, mic, dar mai puternic decât toți cei din sală.
Adevărul începea să se vadă, iar România întreagă avea să afle curând că nu tot ce pare negru este cu adevărat întunecat. Lumina vine întotdeauna, chiar și de pe cea mai îngustă stradă, chiar și din gura unui copil.
Și, în acea zi, lumina izbucnise în sala de judecată.
Această lucrare este inspirată din evenimente și persoane reale, însă a fost ficționalizată în scopuri creative. Numele, personajele și detaliile au fost schimbate pentru a proteja intimitatea și pentru a îmbunătăți narațiunea. Orice asemănare cu persoane reale, în viață sau decedate, sau cu evenimente reale este pur întâmplătoare și nu este intenționată de către autor.
Autorul și editorul nu își asumă responsabilitatea pentru exactitatea evenimentelor sau pentru modul în care sunt portretizate personajele și nu sunt răspunzători pentru eventuale interpretări greșite. Această poveste este oferită „ca atare”, iar orice opinii exprimate aparțin personajelor și nu reflectă punctele de vedere ale autorului sau ale editorului.